(Numeri 25:6)

Când fraţii tăi se roagă, suspină după Domnul
Şi stăruie fierbinte să le reverse har,
Pe unde-ţi porţi tu trupul? Pe unde-ţi zboară dorul?
Tu nu eşti lângă dânşii, de veghe la altar?

Nu fi bărbatu-acela ce, plin de nepăsare,
Trăieşte pentru sine, nu-i pasă de ai săi,
Nu-l doare nici că Domnul Şi-a părăsit lucrarea.
El caută cu sete plăcerea lui, întâi.

În piept ţi-a fost aprinsă făclia mântuirii
Şi cunoscut ţi-e preţul sus, pe Golgota dat.
Plâng fraţii împreună la cortul întâlnirii...
De ce nu eşti acolo? De ce te-ai depărtat?

Ce gânduri dau târcoale, ca păsările nopţii,
Ţesând în întuneric ca-n jurul unui mort.
Pe când alături fraţii veghează-n rugi cu toţii
Şi după har suspină amarnic lângă cort?

Când va veni trezirea cu flacăra-i divină.
Când revărsări de haruri vor coborî fierbinţi,
Cum vei putea cu fraţii să stai şi tu-n lumină,
Când n-ai vegheat cu dânşii, părtaş la suferinţi?

Mai este timp! Revino la fraţii de credinţă
Şi stăruie-mpreună cu ei în post şi-n rugi,
Să guşti cu ei alături divina biruinţă!
De ceata celor sinceri e un păcat să fugi!