Un dumnezeu, doi dumnezei?

S-a vehiculat mult pe media, s-a încercat mult să se explice de unde vine molima aceasta care ne-a oprit din mersul nostru cotidian și ne-a pus pe butuci. De curios am citit multe, că de, dacă tot ești în carantină trebuie să te mai informezi. Ce mi-a atras atenția au fost două interpretari eronate cu privire la Dumnezeu.

Doi dumnezei, unul din Vechiul Testament altul din Noul Testament. Cel din Vechiul Testament, rigid, judecător, rece la inimă, legiuitor lipsit de milă. Cel din Noul Testament, iubitor, iertător, care s-a dat pe Sine, bun, un dumnezeu care nu pedepsește și nu face rău, un bunic ceresc care își lasă nepoții să-și facă de cap, că oricum nu poate trăi de unul singur în cer, ci îi va primi pe toți în împărăția sa. Să fie oare așa?

Doar cîteva gînduri aici. De la început trebuie să scriu nu. Nu sunt doi dumnezei diferiți. Una din cauze că unii văd astfel, este selectivitatea în studierea Scripturii. Citesc mai mul Noul Testament decît Vechiul Testament cu toate că nu poți înțelege Noul decît prin Vechiul. Altă cauză este că suntem selectivi când citim Vechiul. Vedem doar dreptatea, judecata, legea, strictețea lui Dumnezeu dar nu vedem iubirea Lui, îndelunga răbdare, iertarea, faptul că mereu a dorit binele, fericirea și salvarea oamenilor. Nu uitați planul de mântuire și anunțarea venirii lui Mesia s-a făcut în Vechiul! Citiți cu atenție Noul Testament și veți observa că de la Ioan Botezătorul până la Ioan în Patmos se citează sau se face referire la Dumnezeul Vechiului Testament. Cu Noul Testament suntem la fel de selectivi. Știați că cel care a vorbit cel mai mult de judecată și iad, despre condamnare și pedeapsă divină în Noul Testament este însuși Isus? Știați că pretențiile, condițiile mântuirii dar și pedeapsa neascultării de evanghelia lui Dumnezeu sunt mai mare în Noul Testament? Dumnezeu a fost, este și va fi mereu Același în valori morale, sfințenie, legi, așteptări și judecată. Mai este un singur factor foarte important. Dumnezeu a lăsat să fie scris în Scriptură ceea ce era necesar pentru mântuirea noastră și nimic mai mult. Scriptura vorbește despre lucruri care El nu le-a revelat și nu le va revela niciodată. De ce? Pentru că El este suveran și face ce vrea! Probabil că este trăsătura lui Dumnezeu cea mai greu de acceptat de noi, noi  cei care trăim într-o lume democratică, cu drepturile omului, umanism, corectitudine politică, toleranță, acceptare, o lume în care astepți ca orice să aibă logică, să ni se explice sau să fie supus la vot. Dumnezeu este Unul singur și Unicul!

O altă uimire a fost ideia a doi dumnezei din totdeauna – Dumnezeu Creatorul și satana. Am fost surprins de explicatiile unora care au aruncat vina pe satana iar Dumnezeu încă odată a intervenit într-un mod salvator să ne scape din mâna acestei fiinițe oribile. Unii au căzut într-un dualism religios prin care îl pun pe picior de egal pe Dumnezeu cu diavolul. Să fim serioși. Pericolul este mai mare deoarece ideia aceasta apare dintr-o convingere greșită despre Dumnezeu. Dumnezeu are și primul și ultimul cuvâint în toate. El îngăduie, El trimite, El pedepsește cu molimi. Satana nu are nici cât e negru sub unghie cu ce face Dumnezeu. Permiteți-mi să  folosesc imaginea unui câine rău care latră, își arată colții dar care nu poate mușca deoarece este în lanț. Poate că doar dacă este dezlegat, (îi este îngăduit) sau dacă te apropii de el mai mult decât îi permite lanțul. Unii încearcă să îl scoată basma curată pe Dumnezeu dând vina pe diavol pentru molima aceasta. Un alt pericol care vine cu o astfel de interpretare ca fiind de la diavolul, este că noi suntem fără vină, nu avem nevoie de pocăință și nu avem nici o lecție de învățat din toate perioada asta de carantină. Doar de luptat cu satana care ne-a lovit.

"Fraţii, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur." Iov 42:11 Cine a trimis? Prin cine? Deci Dumnezeu a decis să facă aceasta, chiar dacă aparent fără motiv. Iov era neprihănit. Pe baza dreptății umane și a evangheliei  prosperității, nu trebuia să I se întâmple așa ceva. Cum adică un dumnezeu bun să facă rău?

Un alt episod - "Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel şi a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda.”" 2 Samuel 24:1 Vezi si "Satana s-a sculat împotriva lui Israel şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel." 1 Cronici 21:1. Ca să se “scoale” trebuia cineva să îl trezească! Habacuc spune despre El - "Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui." Habacuc 3:5

Închei gândurile mele. Nu am încercat să fac teologie, nici studiu biblic. Mi-am expus punctul meu de vedere la care nu aștept să adere cineva. Mă frământă doar faptul că creștinismul modern, umanist, liberal din zilele noastre începe să caute un dumnezeu străin. Domnul să vă călăuzească oriunde veți fi!