Ce agonie, ce suspin ...
Autor: Cosma Diana Ioana
Album: creație proprie
Categorie: Paște
Ce agonie, ce suspin,
Ce umbre negre și ce chin
A suferit El, Miel Divin,
Când L-a vândut, când L-a trădat,
De soldați înpresurat,
Cu un sărut, Iuda L-a dat.
Ca un tâlhar a fost tratat
Atunci când a fost condamnat,
A fost hulit și acuzat
De marii preoți și Pilat
Când mâinile și le-a spălat
Și cu Barnaba a fost schimbat...
Ochii I-au acoperit,
Nebuni... credeau că L-au oprit
Să vadă răutatea lor,
Dar El vedea în infinit,
Păcatul lor l-a ispășit,
Umil, tăcut, căci i-a iubit.
Legați la ochi erau doar ei
Dar se credeau mari dumnezei,
Și se 'nălțau ca niște zmei
Că pot să facă ce vor ei
Doar sunt acei buni farisei,
Orbiți trăiau... și erau "zei".
Ce aspru limbile-L loveau,
Îl usturau și-L umileau,
Îl biciuiau și Îl scuipau,
Batjocură I-au pus cunună
Credeau că au dat lovitură...
Ei... ce erau slabă făptură.
Păcate multe-L țintuiau,
În mâini, picioare, coasta Sa,
La pieptul Lui El le purta
Căci tălpile-I urmau să lase
Un drum croit menit să 'mpace
Un suflet mort cu Dumnezeu!
Nebuni... nebun si eu!
Același bici îl folosesc
Cu limba bârfa când slujesc,
Aceleași cuie Ți le bat
Când fac păcat după păcat,
Ca Iuda astăzi Te-am trădat.
Aceeași coastă Ți-o străpung
Cum?
Sulițe mai sunt: invidia, răutatea,
Trufia, mânia, lăcomia,
De ce nu și fățărnicia?
Și încă-Ți pun cunună... ea e mândria!
Picioarele îți țintuiesc
Când refuz ca să pășesc
Sub îndemnul Tău ceresc.
Când pe cale șovăiesc,
Golgota să ocolesc...
Și-atunci, Isuse, Te rănesc.
Și eu cu apă mă clătesc
Ca și Pilat mă pomenesc,
Nu vreau preț mare să plătesc,
Când Ți-ai dori să Te vestesc
Și să îndrum ce-i omenesc
Spre ținta Ta, spre ce-i ceresc!
Aceleași mâini Ți le zdrobesc,
Când nu doresc să 'nfăptuiesc
Prin darul și prin fapta mea
Curatu-Ți gând, dorința Ta!
Când uit de văduvă și-orfan
Și poate țin prea mult la ban.
Aceeași cupă Ți-o întind
Când nu trăiesc în ascultare,
Și îmi urmez nerăbdător
Al meu gând otrăvitor
Pe un drum înșelător
Că-i mai scurt și mai ușor...
Aceeași inimă îți frâng
Când nu trăiesc al Tău Cuvânt,
Când mă adăp la alt izvor
Și uit adevăratul dor,
Când mă las în nepăsare
Deși Soarele răsare.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/199077/ce-agonie-ce-suspin