Încă o poezie
Autor: Cosma Diana Ioana
Album: creație proprie
Categorie: Diverse
Încă o poezie
S-a scris şi se mai scrie.
Trasează pe nisip
O inimă pustie,
Un vers de poezie.
Un scris de ne-nţeles
Se vede mâzgălind:
VINOVĂŢIE!
Şi lacrimile ude
Sunt una cu nisipul
Lăsând ca să se vadă
Durerea şi verdictu'.
Şi-oricât ar vrea s-o ia de la-nceput
Să schimbe versul petrecut,
Să şteargă timpul ce-a trecut,
E în zadar, deja-i gravat pământul,
Deja-i pătat veşmântul.
Îl are-n faţă şi în gând,
Căci e prezent cu el oricând,
Verdictul crunt.
Şi obosit, trântit în pulberi,
Aude-un sunet neştiut.
Un om se-apropie dinspre ape
Căci scrisul îi e cunoscut.
Dar el cu mâinile-amândouă
Şi-acoperă-n nisip cuvântul,
Să nu îl vadă Călătorul
Căci El avea albit veşmântul.
Dar Călătorul se opri.
Întreg morman se risipi.
Vinovăţia Îl izbi
Dar, parcă, totuşi nu-L uimi...
Şi lăcrimând, şi surâzând
Îl ridică pe cel uitat
sub greu veşmânt,
Căci inima în piept-i-ardea
Şi de ruşine s-ascundea.
Dar Omul ce părea din vis
De dată numai s-a atins,
Cu mâinile ce sângerau,
Schimbând destinu-n Paradis!
Şi-acum,
curat din alte lacrimi
Se scrie: NEPĂTAT, NEVINOVAT!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/199103/inca-o-poezie