Israelul de-abia plecase din Egipt și a fost condus de Moise spre Muntele Sinai, unde Dumnezeu urma să-Și descopere Slava.
Și Domnul i-a zis lui Moise: Du-te la popor, sfințește-l azi și mâine, și pune-i să-și spele hainele. Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va coborî, în fața întregului popor, pe Muntele Sinai. Exodul 19.10-11
Mesajul acesta este unul profetic, întrucât vorbește și despre zilele noastre. Înainte ca Dumnezeu să-Și descopere Slava, poporul trebuia să se sfințească, iar aceasta includea și spălarea hainelor pe care le purtau. Nu uitați că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani. Au trecut aproape două mii de ani (două zile!) de la Învierea Domnului ISUS CRISTOS. DUMNEZEU spunea prin acest pasaj că, în cursul celor două mii de ani (două zile!), Biserica Lui trebuie să se sfințească sau să se pună deoparte, deosebindu-se de lume, pregătindu-se astfel pentru Slava Sa. Îmbrăcămintea noastră trebuia să fie curățită de mizeria lumii -2 Corinteni 6.16,7.1. Noi trebuia să devenim Mireasa Lui cea fără de cusur. După cele două mii de ani EL ÎȘI VA ARĂTA DIN NOU SLAVA! Citiți relatarea evenimentelor din dimineața zilei a treia:
A treia zi dimineața, au fost tunete, fulgere și un nor gros pe munte; trâmbița răsuna cu putere și tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă. Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, și s-au așezat la poalele muntelui. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălța ca fumul unui cuptor și tot muntele se cutremura de putere. Exodul 19.16-18
Manifestarea lui Dumnezeu nu a putut fi percepută numai cu ochiul ci și cu auzul. Când Moise a vorbit, Dumnezeu i-a răspuns în auzul tuturor. Dumnezeu este numit astăzi, deseori PRIETENUL NOSTRU -ÎNSĂ, ÎNTR-UN MOD UȘURATIC, ce face trimitere la ideea de amic. Dacă am putea zări măcar un crâmpei din ceea ce au văzut Moise și copiii lui Israel, probabil că ne-am schimba în mod substanțial optica. El este Domnul și nu S-a schimbat de atunci! Citiți cu atenție reacția poporului la apariția lui Dumnezeu:
Tot poporul auzea tunetele și sunetul trâmbiței, și vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare. Ei au zis lui Moise: Vorbește-ne tu însuți și te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim. Moise a zis poporului: Nu vă înspăimântați; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți. Exodul 20.18-20
Observați că poporul tremura și s-a dat înapoi.
Nu mai dorea să audă glasul lui Dumnezeu. Nu mai dorea să privească sau să stea în prezența Slavei Sale, nu era în stare să o îndure.
Moise le-a spus îndată: NU VĂ ÎNSPĂIMÂNTAȚI - încurajându-i să se întoarcă în prezența lui Dumnezeu, în timp ce le-a explicat că El venise ca să-i încerce.
DE CE NE ÎNCEARCĂ DUMNEZEU?
Ca să afle ce este în inima noastră? În nici un caz! El știe deja ce se ascunde acolo... El ne testează ca ȘI NOI SĂ AFLĂM CE SE ASCUNDE ACOLO, ÎN EA. Care a fost scopul încercării la care au fost supuși israeliții? Acela de a vedea ei înșiși DACĂ SE TEMEAU SAU NU DE DUMNEZEU. Dacă ei se temeau de El, urma ca ei să se ferească d epăcat. Păcatul apare ori de câte ori ne îndepărtăm de El.
Moise le-a spus: NU VĂ ÎNSPĂIMÂNTAȚI. Apoi a adăugat că Dumnezeu venise pentru ca ei să aibe frica Lui înaintea ochilor lor. Versetul acesta face distincție între A FI ÎNSPĂIMÂNTAȚI DE DUMNEZEU și A NE TEME DE EL. Moise se temea de Dumnezeu, dar nu și poporul. Este adevărat faptul că, dacă nu ne temem de Domnul, ne vom înspăimânta la arătarea Slavei Lui căci orice genunchi se va pleca înaintea Lui; dacă nu mânați de teamă plină de evlavie, atunci copleșiți de spaimă -2 Corinteni 5.10-11.
Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu. Exodul 20.21
Priviți diferența dintre răspunsurile față de manifestarea slavei lui Dumnezeu: ISRAELUL S-A TRAS ÎNAPOI, ÎN TIMP CE MOISE S-A APROPIAT. Aceasta ilustrează răspunsurile diferite ale credincioșilor contemporani.