1. Oricine-ai fi, nu cere ce nu ţi-e dat să ai,
Oricine-ai fi, nu râde nefericitul strai.
Oricine-ai fi, nu stinge lumina nimănui,
Oricine-ai fi, ajută-l pe-un orb în calea Lui.

2. Oricine-ai fi, nu crede că-i veşnic locul tău,
Oricine-ai fi, ajută-l pe-aproapele la rău,
Oricine-ai fi, nu face ce-i crud şi necinstit,
Oricine-ai fi, să-l aperi pe cel nedreptățit.

3. Oricine-ai fi, gândeşte smerit privind în sus,
Oricine-ai fi, respectă cuvântul ce i-ai spus,
Oricine-ai fi-ndrăzneşte când aperi ce e drept
Oricine-ai fi, ascultă-l pe omul înţelept.

4. Oricine-ai fi, pe lume, tu nu-ţi uita nicicând
Întâia ta chemare, fii om în primul rând.
Oricine-ai fi, pe lume, tu nu-ţi uita nicicând
Întâia ta chemare, fii om în primul rând.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 249.
Autor text: Traian Dorz.