Ajuns-am vremuri triste, când lumina
Îşi pleacã-n jos privirea ruşinatã
Iar noaptea râde-n hohote stridente
Aşa cum nu râsese niciodatã...

E îmbrãcatã-n haine lungi şi negre,
Şi lasã beznã grea pe unde trece;
E frig şi peste tot domneşte teama
Iar ceasu-arată-aproape doisprezece!

Şi-aratã lumii-adevãrata faţã,
Cu dinţi de foc, în râsul sãu isteric...
Se vãd chipuri mai negre decât noaptea:
Sunt oameni, bâjbâind prin întuneric!

Cu mâini întinse, murmurând întruna,
Se-mpiedicã la orişice mişcare;
Dar încotro se duc... nu ştie nimeni...
Aşa cã doar existã, ca atare.

Pãmântu-ar vrea sã fugã: ia priveşte
Cum se târãşte în genunchi şi-n coate!
Da-i prea slãbit şi-atât i-e de ruşine,
Cã parcã nici sã fugã nu mai poate...

Cei doi vecini şoptesc de dupã palmã
Cãci se-mplineşte ce e scris în Carte;
Stau îngroziţi, privind la ce se-ntâmplã,
De-o parte Venus, de cealaltã, Marte.

Frumoasa noastrã Lunã plânge-ntruna
Cu gemete ce parcã se repetã,
Cã nicidecum nu-i vine ei sã creadã
Ce se întâmplã astãzi pe planetã.

E roşie de multe ori la faţã,
Suspinã greu, aproape omeneşte.
Pe fiii stricãciunii cum se mişcã
În fiecare noapte îi priveşte.

Grãmezi de stele, galaxii de astre
Din tainice ţinuturi depãrtate,
Cu ochii umezi vãd cum îl omoarã
Tatãl pe fiu şi fratele pe frate...

Se uitã conştiente spre Stãpânul
Ce ţine-n mâna Lui un teanc de liste
Cã dacã ar rosti numai o vorbã
Planeta-ar înceta sã mai existe...

Din timp în timp şi Soarele se-ascunde
Şi-şi ţine faţa ca şi când ar plânge;
Cã multor inşi, ziua-n amiaza mare
Li-s murdãrite mâinile de sânge!

Ar prefera degrabã sã se mute
Sã lumineze altã galaxie
Pânã va fi pe Terra gust de bine
Şi între oameni dulce prietenie.

Întregul Univers îşi vede-n sânu-i
Şi minţi şi limbi şi inimi blestemate;
Mâhnit adesea, ochii şi-i închide
Sã nu mai vadã-atâta rãutate.

Noi ştim cã vine-o zi când însãşi Firea
Robitã de Satana cu-ndârjire,
Va fi tãmãduitã pe vecie
Şi va intra sub altã Stãpânire!

☆

Fã-ţi timp, nu amâna, ci te gândeşte
La toate cele ce sunt scrise-aici;
Cu tot respectul ce ţi-l port ca prieten,
Te-ntreb pe tine, prietene: ce zici? ...