Ce-i viaţa ta? Tu, omule, te-ntreabă,
Opreşte-te din alergarea ta;
Trec anii vieţii iute şi în grabă,
Un abur eşti, şi apoi vei pleca.

Ce-i viaţa ta? Doar trudă şi durere,
Alergi neobosit din zori de zi,
Şi seara vii slăbit, fără putere,
Să aduni lucruri care vor pieri.

Ce-i viaţa ta? Aici pentru o vreme,
Eşti trecător, nu veşnic pe pământ;
Curând sfârşeşti, când Domnu`o să te cheme,
Eşti ca o frunză legănată-n vânt.

Ce-i viaţa ta? Gândeşte-te o clipă,
Timpul e scurt, puţin a mai rămas,
Eşti ca un abur care se ridică,
Ce-i viaţa ta? E doar un scurt popas.

Priveşte cerul dincolo de zare,
În el strângeţi comori, în cerul sfânt,
Căci tot ce ai, sunt lucruri pieritoare,
Vor arde odată cu acest pământ.

În rugă stai, tot timpul priveghează,
În odăiţă să petreci mai mult,
Stai pe genunchi în rugă, meditează,
Ca să rezişti în al vieţii tumult.
Amin!