Ne este dor de adunare, de cântecele ce cântam.
De atmosfera-n sărbătoare şi cum Cuvântul ascultam.
Ne este dor de părtaşie, de frați, surori să mai vorbim.
S-avem o sfântă armonie şi-n duh noi să ne întărim.

Acuma când privesc în urmă ştiu că cumva am meritat.
Un timp concret de cercetare, fiindcă de Domnul am uitat.
Lipsea ceva din adunare, râvna şi dragostea
 dintâi.
Şi rugăciunea cu ardoare cu lacrimi şi dorințe vii.

Nu aveam timp de adunare, la studiu nu mai reuşeam.
Ei las, că data viitoare... cumva în noi ne-ndreptățeam.
O iartă-ne Isuse Doamne, c-atât de mult Te-am neglijat.
Şi prin indiferența noastră încet, încet ne-am depărtat.

O Doamne lasă cercetare şi umple-ne cu Duhul Tău.
Să fim în noi o adunare trăind Cuvântul Tău mereu.
Credința nu este clădirea sau locul unde ne-adunăm.
E viața zilnică, trăirea. E tot ce facem, ce spunem.

O creşte Doamne-n noi iubirea şi infloreşte-al  râvnei zel.
Ca viața noastră şi trăirea să fie Doamne un model.
Îți mulțumim acum Părinte de tot ce-ngădui şi ne dai.
E forma-Ți dragostei fierbinte, Să spui că Ne doreşti în rai.