Nicio idee religioasă din lume nu este mai greu de înţeles decât MIŞCAREA NOUA ERĂ, sau „New Age” în limba engleză. Ea este mai degrabă o filozofie decât o religie şi reprezintă măsura întregii alienări la care Diavolul îi supune cu bună ştiinţă pe cei ce nu vor cu niciun chip să creadă în Dumnezeul personal al Bibliei, în Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Noua Eră este o grupare eclectică de sute de organizaţii legate prin câteva idei filozofice comune. O altă caracteristică spirituală este şi lipsa unui lider central vizibil, pentru că, în opinia mea, liderul lor din umbră este dumnezeul acestui veac, prinţul lumii post-moderne: Diavolul care a renunţat la costumul său de şarpe din grădina Edenului şi se îmbracă astăzi, în chip nevăzut, cu un costum de Balaur ca cel din cartea Apocalipsei lui Ioan. Doctrinele lor sunt atât de diferite şi, în acelaşi timp, sunt foarte ciudat structurate. Nu întâmplător ei se adresează cu precădere mai degrabă intelectualilor decât oamenilor simpli de la coarnele plugului. De aici daţi-mi voie să trag, eu pentru mine, nu pentru alţii, concluzia că diavolul trebuie să fie un mare intelectual. Acum cred că înţeleg eu mai bine de ce scrie în Biblie că Dumnezeu este interesat să-i prindă pe înţelepţii acestei lumi în viclenia lor. Cred că Noua Eră este, prin excelenţă, viclenia filozofică a înţelepţilor lumii prin care ei nu vor să stea faţă în faţă cu Fiul lui Dumnezeu. Dar odată vor sta înaintea Lui fără voia lor şi I Se vor închina, aşa cum Biblia cu claritate ne spune: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentru ca în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2.9-11) Trebuie să avem tot timpul înaintea ochilor noştri adevăratele învăţături ale Bibliei ca să ne dăm seama cât de rătăciţi sunt de la adevăr aceşti propagatori ai mişcării Noua Eră. Se pare însă că ei nu aduc pe scena istoriei nimic nou faţă de tot ce a spus şi a făcut în trecut diavolul: el minte, fură şi-i înşală pe oameni. Amăgirea lui va lua proporţii mondiale nu peste mult timp. De aceea intraţi în alertă, dragi fraţi şi surori! Mântuitorul ne-a spus în repetate rânduri: „Fiţi treji şi vegheaţi!” Cea mai imporantă întrebare, ca şi în capitolele anterioare, este următoarea: Cine este Dumnezeul tău ca să te poţi închina Lui? Dacă o persoană se închină unui dumnezeu fals atunci acea persoană nu se află în lumină, ci în întuneric. Filozofii din Noua Eră când sunt strânşi cu uşa opiniei publice cu privire la identitatea lui Dumnezeu spun: Dumnezeu este tot şi totul este Dumnezeu. Asta se numeşte panteism, un fel original prin care unii încearcă să fugă de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu este o Persoană atunci nu mai are cine să ne judece, nu mai avem de dat socoteală în faţa nimănui după moarte. Mie acest refren mi se pare cunoscut din vremea comunismului copilăriei şi tinereţii mele când ateii comunişti ne învăţau că materia este veşnică şi inepuizabilă, iar Dumnezeu nu există. Descoperim în întunericul Noii Ere că întrebarea „Cui te închini?” nu este corectă şi nu mai are sens. Ei susţin că n-au de dat un răspuns la întrebarea „Cine este Dumnezeu?”, ci doar la întrebarea „Ce este Dumnezeu?” Dacă Dumnezeu este o forţă ca electricitatea atunci eu sunt extrem de dezamăgit. Duhul meu căuta o Persoană căreia să mă închin „în duh şi adevăr”. Imaginaţi-vă că un tânăr vrea să se însoare şi-şi caută iubirea vieţii lui. Cei din familie care sunt prea ocupaţi cu câştigarea existenţei zilnice par să-i spună: N-avem timp de tine. Du-te şi te plimbă în natură, pe munţi, pe dealuri, prin văile pline de flori. Du-te la mare, caută să te bucuri de tot ce ne-a pus la dispoziţie mama Natură. Ce-ar zice tânărul la auzirea acestor sfaturi: Aţi înebunit? Eu am nevoie de o soţie în carne şi oase, pe care s-o iubesc şi ea să mă iubească! ... Este doar o discuţie imaginară prin care mi-am spus părerea mea, într-un mod plastic, despre acest sistem filozofic şi religios numit „Noua Eră”. Revin. Cuvântul religios cred că nu se justifică, deoarece ideologii (nu teologii; n. n.) din Noua Eră nu ne propun un Dumnezeu personal. Religia, în înţelesul ei primar şi latin, înseamnă o reînnodare a legăturii noastre cu un Dumnezeu personal. Nu pot să vorbesc la telefon cu o floare din grădină sau cu o stea de pe cer. Ni se spunea la cursurile de filozofie că ateismul te bagă într-o încăpere fără uşi, fără ferestre, de unde nu mai poţi ieşi. Dar este logic să mă întreb: Cum am ajuns aici? Prin păcatul primului Adam din grădina Edenului, la care adăugăm propria noastră contribuţie, numită pe scurt necredinţă. Contrar învăţăturii, marca Era Nouă, adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul Bibliei, nu este numai o forţă. El nu este numai un principiu universal sau toate forţele universale. El este singurul Dumnezeu care există prin Sine Însuşi. În Exod 8.10 Moise vorbeşte lui Faraon despre singurul Dumnezeu şi-i spune: „Nimeni nu este ca Domnul Dumnezeul nostru.” Dacă Noua Eră are dreptate, atunci Moise a greşit. Cum ar putea fi valabile cuvintele lui Moise dacă Dumnezeu este totul? Dumnezeu a creat toate lucrurile, dar El este dincolo de ele şi în afara lor. Cerurile şi pământul nu-L pot cuprinde, atât de mare este Dumnezeul nostru. Nu uitaţi că Dumnezeu ne-a creat ca să ne vorbească, să avem părtăşie cu El, prin Isus Hristos. Un Dumnezeu impersonal nu poate face aşa ceva. În Geneza 3.9 citim că „Dumnezeu l-a chemat pe Adam.” În Geneza 7.1 este scris: „Domnul i-a zis lui Noe.” Sunt sute de astfel de pasaje în Biblie în care Creatorul vorbeşte creaturilor Sale. O forţă nu poate vorbi, dar Domnul Isus cel înviat din morţi a spus ucenicilor Săi înainte de Înălţarea la cer: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” (Mat. 28.18) Ar fi o lipsă de respect şi o nechibzuinţă fără margini să vorbim doar despre forţa sau puterea Hristosului înviat şi să-L ignorăm cu totul pe El ca Persoană. În Fapte 5.1-4 Anania şi Safira L-au minţit pe Duhul Sfânt ca Persoană, nu ca pe o Forţă. Este posibil să minţi electricitatea sau vântul care suflă pe coline? Desigur, nu. În Fapte 13.2 citim că Duhul Sfânt a vorbit membrilor Bisericii din Antiohia Siriei şi le-a spus: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” Ce a făcut Duhul Sfânt când i-a chemat pe cei doi la misiunea printre Neamuri nicio forţă nu poate să facă. Uneori Dumnezeu dezvăluie emoţiile copiilor Săi. Versetul de aur al Bibliei, Ioan 3.16, vorbeşte despre infinita dragoste a lui Dumnezeu. Este absurd să presupunem că o forţă sau o energie manifestă dragoste. În Neemia 9.17 ni se spune: „Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate.” Poate realiza dumnezeul Erei Noi astfel de performanţe? Ştiu că pe unii oameni îi deranjează teribil de mult mânia lui Dumnezeu, care nu se potriveşte deloc cu dragostea Lui. Asta se întîmplă, după opinia mea, deoarece Dumnezeu este o Fiinţă morală care nu poate confunda răul cu binele, întunericul cu lumina şi minciuna cu adevărul. El este purtătorul de grijă al copiilor Lui indiferent unde trăiesc aceştia: în România sau în altă ţară. Dumnezeul Bibliei este Dumnezeul dragostei şi al îndurării. Întrebarea: Cine a creat Universul? nu-şi mai are sensul, din moment ce pentru adepţii Noii Ere totul este Dumnezeu. Aceşti filozofi declară că materia este o iluzie. Obiectele din jurul nostru sunt reale în măsura în care gândul nostru hotărăşte aceasta. Ca multe alte rătăciri religioase, Era Nouă foloseşte Biblia pentru a încerca să-şi dovedească punctele lor de vedere. Ei vor să spună că întocmai cum Dumnezeu a zis şi lumea s-a făcut, tot aşa şi noi putem să spunem lucrurilor să se facă. Ei nu-şi dau seama că, deşi omul este creaţia lui Dumnezeu (Gen. 1.27; Col. 1.16), totuşi el nu are aceeaşi putere pe care o posedă Dumnezeu în Sine Însuşi. Pentru Noua Eră nu există adevăr absolut, totul este relativ în funcţie de subiectul uman cu care avem a face. Iată ce spune apostolul Pavel, în 1 Corinteni 8.4, Bisericii din Corint: „... nu este decât un singur Dumnezeu”. Nu este o alegere. Soarele de pe cer este soare pentru toţi locuitorii planetei. Nu este unul pe care să-L doreşti adevărat şi unul pe care să-L doreşti fals. Există unul singur. În cadrul acestui foarte ciudat sistem filozofico-religios fiecare persoană are responsabilitatea de a-şi crea propria realitate, prin practicarea vizualizării. Cei ce cred în Noua Eră spun că prin vizualizare se crează noi realităţi. Poţi crea orice prin simplă gândire sau „poruncind să se facă”. În acest fel se vede cum cel rău se căzneşte să inducă în mintea acestor oameni puterea de a face minuni la comanda lor, nu la comanda lui Hristos. După concepţia Erei Noi, Zidul Berlinului a căzut datorită loviturii de conştiinţă pe care au exercitat-o membrii acestei mişcări. Realitatea aparentă din lume nu poate triumfa asupra minţilor unite pentru vindecare. Observăm aşadar că Era Nouă se grăbeşte să capete credit după ce evenimentul s-a produs, pentru că întâmplător a fost un eveniment pozitiv din societatea de astăzi. Era Nouă a început să promoveze câteva tehnici care par grozave. Totuşi, ele maschează doar teologia Erei Noi. Unele din aceste tehnici sunt: - iridologia, metodă de depistare a bolilor prin studierea irisului; - reflexologia, practica masării anumitor puncte de pe talpa piciorului sau din palmă pentru a trata diferite boli; - frenologia, pseudo-ştiinţa care determină personalitatea umană prin studierea craniilor acestora; - testări musculare, cu rol de precizare a unor diagnostice de boală; - kinetoterapia aplicată, vindecare prin mişcare cu scopul recuperării funcţiilor afectate. Toate acestea sună foarte ştiinţific când sunt prezentate de învăţătorii lor. Totuşi, nu sunt mai mult decât astrologia, cititul în palmă sau cititul în frunze de ceai al vrăjitorilor. Trebuie să ne amintim în acest moment că Biblia ne spune foarte clar să stăm departe de aceia care au abilităţi psihice şi primesc informaţii de pe tărâmul duhurilor. Biblia îi numeşte pe aceştia vrăjitori sau cei ce cheamă duhurile. În Exod 22.18 Moise scrie: „Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.” De asemenea şi la Levitic 19.26b, 31 se dau clarificări mai amănunţite: „... Să nu ghiciţi după vârcolaci, nici după nori. Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” Întrebarea „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el?”, din Ps. 8.4, separă pentru totdeauna viziunea creştină de viziunea zis-teologică a Erei Noi. În creştinism omul este un păcătos salvat prin harul lui Dumnezeu. În conformitate cu Noua Eră omul este divin, din moment ce Dumnezeu este Totul şi Totul este Dumnezeu. Cine a fost primul care a spus că omul poate deveni Dumnezeu? Vă amintiţi, desigur, relatarea din Geneza 3 care descrie căderea omului în păcat. Şarpele a fost înşelătorul Evei: „Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul... ” (Gen. 3.4-5) Pavel era de părere că şarpele ne poate înşela şi pe noi astăzi, dacă nu ne ţinem ochii aţintiţi spre Domnul Isus Hristos şi spre lucrarea Lui. Ce promisese şarpele primilor oameni? „Veţi fi dumnezei.” În ce constă promisiunea Erei Noi? Este acelaşi mesaj de care fac uz mesagerii Erei Noi. Concluzia este că şarpele cel viclean încă îi mai învaţă pe oameni astfel de erezii mincinoase, cum a făcut în grădina Edenului. Dacă suntem divini, cum se explică mustrările de conştiinţă pentru păcatele noastre? Soluţia dată de învăţătorii marca Era Nouă este „să dizolvăm în permanenţă aceste păcate prin tehnica puterii”. Asta seamănă cu ceea ce a făcut Cain, care l-a omorât pe fratele său Abel şi care nu şi-a recunoscut păcatul şi n-a cerut iertare lui Dumnezeu, ci dimpotrivă s-a plâns pentru mărimea pedepsei. În 1 Ioan 1.7-9 ni se spune care trebuie să fie atitudinea noastră corectă faţă de păcat: „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”. Deci singura cale de a scăpa de păcate nu este negarea lor cu încăpăţânare, ci mărturisirea acestora înaintea lui Dumnezeu. Deşi învăţătorii Erei Noi nu erau prezenţi în vremea apostolului Petru, în 2 Petru 2.1-2, sunt scrise următoarele avertismente: „În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi din pricina lor, Calea Adevărului va fi vorbită de rău.” Domnul Isus ne-a avertizat să privim în profunzime, nu doar la aparenţe, fenomenele de abateri doctrinare. Nu putem să acceptăm aşa ceva, nu putem să ne unim cu astfel de duhuri. Pavel nu dorea creştinilor corinteni să aibă părtăşie cu dracii (vezi 1 Cor. 10.20b). Înţelepciunea lui Dumnezeu este mai întâi curată, apoi paşnică. Această libertate politică din România poate fi la un moment dat, dacă noi nu veghem, o conjunctură prielnică pentru învăţătorii mincinoşi ai falsului creştinism. Avem nevoie de discernământ spiritual, de darul deosebirii duhurilor şi învăţăturilor, ca să nu fim înşelaţi şi atraşi în cursa lui Satan ca Eva din grădina Edenului. Mă rog Domnului ca aceste puţine rânduri să fie o serioasă punere în gardă pentru noi toţi, copiii Domnului, şi ca ceea ce a scris apostolul Ioan, în 1 Ioan 2.12-14, să fie adevărat şi în dreptul nostru: „Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui. Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.”