Și de mult ce mă frământ...
nu pot dormi...
Că parcă-s numa' din pământ;
numai carne, numai fire...

O, zdrobit de-a Ta iubire
vreau să fiu și eu un sfânt.
M-ai legat prin legământ,
Însă mie mi se pare,
firu-atâta de subțire...

O Pârinte,
nu te-ndepărta de mine,
căci Ți-am făcut juruințe,
însă nu le-am putut ține.

O nenorocitul de mine,
Ce trup de moarte...
Până când mai zăbovesc,
pe crucea Ta să-l răstignesc?
Până când mai stau deoparte?
Până când mai șovăiesc?

O, Tată... Tu-mi vezi strâmtorarea
dă-mi credință curată
să iubesc ascultarea.

Când îmi întorc privirile spre Tine
mă luminez de bucurie,
că Tu poți să-mi dai tărie,
să trăiesc cum se cuvine,
numai harul Tău mă ține...

O, Prietene...
Biserica vie...
În Duhul Tău leagă-ne
pentru vecie.