Omagiu tatălui meu, David Hozan

N-ați auzit că azi în plină luptă
O mare căpetenie-a căzut?
Slujirea lui a fost neîntreruptă
De când chemarea sfântă a avut

De tânăr înrolat în oastea sfântă
De însuși Domnul Slavei echipat
N-a dat napoi, ci sa luat la trântă
Chiar și cu cel mai mare Goliat

Și-a biruit de fiecare dată
Cu toate că el nu sa lăudat
Sârguicios și-a adunat răsplată
De la Acel ce-n oaste la-nrolat

Deși căzut, deși în suferintă
Deși trădat, deși împins în jos
Mereu sa ridicat având credință
În regele suprem Isus Cristos

În urma lui ramas-a să se vadă
In orice loc amprenta lui Isus
Biserici vii ce-or fi mereu dovadă
A Duhului de care-a fost condus

Ducând pân’ la sfârșit lupta cea bună
Vestind Cuvîntul vieții și-n spital
Strângând la pietre vii pentru cunună
Pe drum înspre Cetatea de Cristal

Acum o căpetenie lipsește
Și-n locul lui un gol va fi mereu
Căci Domnu-i Suveran și stabilește
Iar căpetenia fusese tatăl meu

Ai fost chemat să odihnești o vreme
Iar noi, anticipăm măreața zi
Când și pe noi Isus o să ne cheme
Și tată drag, din nou ne-om întâlni

05/03/2020 Daniel Hozan. Phoenix, Arizona