O mică rază stinsă, o vale de suspine
Un vânt puternic parcă spre mine se ivi
Și în văzduhul rece zbura încet spre Tine
Un inefabil cuget ce Te-aștepta să vi

Când somnul mă adoarme, lumina mă trezește
Și-n fiecare clipă zăresc splendoarea Ta
Nostalgic cam adesea tăcerea Te privește
Și-ar vrea cu duioșie în brațe să Te ia

De aș lega c-o sfoară nadirul cu zenitul
Si aș călca pe-aceasta fugind la infinit
Oricât aș merge-n lume nu aș găsi sfârșitul
Ci te-aș găsi pe Tine. . Un Domn nemărginit

De-aș fi flămând vreodată sau însetat pe cale
M-aș adăpa în Tine, Izvor de ape vii
De-aș fi pierdut prin munte sau rătăcit prin vale
Eu tot pe tine Doamne cu dorul te-aș privii