În Apocalipsa capitolele 21 și 22 se vorbește despre Noul Ierusalim. Înlăuntrul acelui oraș există lumina gloriei lui Dumnezeu; deci nu era nevoie nici de lumina soarelui, nici de a lunii. De asemeni, în mijlocul străzii orașului și de ambele părți ale râului există pomul vieții. Toți cei care sunt mântuiți pot să bea din apa vieții și să ia din pomul vieții fără plată. Astfel, interiorul acelui oraș este plin de lumină și viață. Pe de o parte, lumina alungă întunericul, pe de altă parte, viața înghite moartea. Aceasta este scena glorioasă în care viața din lumina celei de-a șaptea zile este primită de oameni și se contopește cu oamenii. De asemenea este finalizarea maximă a primirii de către oameni a lui Dumnezeu ca viață în lumină.
Toate aceste pasaje ne arată că în întreaga Biblie există o linie care vorbește continuu despre viață și lumină în același timp. Unde este lumină, acolo este viață. Acesta este un principu important în Bblie. Psalmul 36.9 spune:
La Tine este fântâna vieții; în lumina Ta vedem lumina.
Acest verset vorbește de asemenea cu claritate despre relația dintre viață și lumină. Viața întotdeauna urmează luminii și doar lumina poate produce viață. Prin urmare, dacă vrem să cunoaștem nivelul vieții dntr-un om trebuie să vedem măsura de luminare dinlăuntrul său. De multe ori ne gândim că dacă un om devine mai zelos înseamnă că viața lui a crescut; sau dacă devine mai evlavios înseamnă că viața sa este îmbunătățită. Asemenea concepte sunt total incorecte.
Viața nu constă în zelul omului, nici în evlavia omului. Există numai un singur domeniu și o singură sursă a vieții și aceea este lumina. Viața depinde de lumină! Viața provine din lumină! Pentru a determina dacă o persoană a crescut în viață trebuie să analizăm măsura iluminării sale lăuntrice.
Astfel, dacă vrem să-i ajutăm pe alții să crească în viață trebuie să-i ajutăm să fie iluminați. Dacă alții pot primi iluminare de la noi, atunci ei pot crește în viață. De exemplu, în slujba Cuvântului, dacă cuvintele pe care le rostim nu sunt altceva decât un fel de încurajare sau învățătură, ele nu pot decât să-i stârnească pe oameni, să-i influențeze pe oameni și să-i facă să-ș îmbunătățească purtarea; nu pot produce un rezultat final al vieții. De asemeni, lucrarea noastră nu va avea decât un efect temporar, rezultatul ei nu poate dura mult timp. Dacă însă noi înșine am fost iluminați și trăim în strălucirea luminii, atunci cuvintele pe care le rostim pot aduce lumina, care scoate la iveală adevăratele probleme ale oamenilor. Efeseni 5.13 se referă la toate acestea atunci când spune că toate lucrurile care sunt osândite sunt scoase la iveală de către lumină.
După ce oamenii aud asemenea cuvinte, poate ei nu-și vor aminti clar doctrina dar în adâncul lor rămâne ceva viu care îi mișcă în mod constant, îi atinge și aduce schimbări în trăirea lor zilnică. Asemenea schimbări nu sunt rezultatul unei reforme exterioare realizată prin efort omenesc, ci sunt manifestarea vieții ca rezultat al primirii iluminării înăuntru, prin urmare, rezultatul poate fi durabil și nu se schimbă.
În predicarea Evangheliei se aplică același principiu. Unii predicatori ai Evangheliei îi pot convinge pe oameni prin cuvintele lor, dar ei nu-i pot face pe oameni să atingă din interior lumina strălucitoare a Evangheliei. Prin urmare, deși un om spune cu gura sa că crede și inima sa e hotărâtă să creadă, el nu poate primi viață din interior pentru a fi născut din nou și a fi mântuit. Cu toate acestea, alți predicatori ai Evangheliei rostesc cuvinte care sunt pline de lumină. În timp ce oamenii ascultă, lumina Evangheliei strălucește în ei. Poate ei mereu clatină din cap că nu cred și spun că nu cred, dar după ce se întorc acasă, ceva dinăuntru lor spune în mod continuu: CREDE! CREDE! Atunci ei nu pot face altceva decât să creadă, Acesta este rezultatul acelei străluciri a luminii care îi face pe oameni să primească viață din interior și astfel să fie născuți din nou și mântuiți.
TOATE ACESTE EXEMPLE REVELEAZĂ FAPTUL CĂ VIAȚA ESTE REZULTATUL LUMINII.
CU LUMINĂ, VIAȚA POATE FI PRODUSĂ! FĂRĂ LUMINĂ, VIAȚA NU POATE FI PRODUSĂ!
VIAȚA IZVORĂȘTE ÎNTR-ADEVĂR, DIN LUMINĂ!