DOAMNE, TU MĂ CERCETEZI

Tu mă cercetezi și mă cunoști,
Căci Atotcunoscător Tu ești,
Că nu-mi ajunge pe limbă cuvântul
Și Tu îl cunoști pe deplin, întru totul.

Știi când stau jos și când mă ridic
Și-mi cunoști întreg gând, pic, cu pic.
Mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte
Și mă cuprinzi cu o dragoste fierbinte. .

Este mai presus de mine, această știință minunată.
Nu pot s-o prind pentru că este prea înaltă.
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău
Și unde voi fugi departe de fața Ta când mie greu?

Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo.
În locuința morților de mă voi culca iată-Te și acolo.
Dacă voi lua aripile zorilor
Și-aș vrea să locuiesc la marginea mărilor,
Și acolo mâna Ta mă va călăuzi
Și dreapta Ta mă va sprijini.

HUȘI