Îmi pare rãu c-am stat prea mult deoparte
Nepãsãtor am fost cu-avutul Tãu.
Mai bine-am adunat comori deşarte...
Cã n-am lucrat mai mult, îmi pare rãu!

Am fost indiferent, clipã de clipã
Şi-n loc s-adun, am risipit în vânt;
Şi-n anii aceştia toţi... ah, ce risipã...
N-am ascultat de fraţi, nici de Cuvânt!

Dar dacã vin acum, mai poţi Tu, oare
Sã mã consideri iarãşi al Tãu fiu?
Sã mã ajuţi sã umblu pe picioare,
De mã mai poţi primi... aş vrea sã ştiu...

"De când aştept sã te întorci acasã!
Sã vii la mine, sã te strâng la piept.
Ştiu unde-ai fost şi ce-ai fãcut tu. Lasã...
De patruzeci de ani te tot aştept! ...

Ce melodii, ce muzicã se-aude!
Cu însãşi haina Mea te-am îmbrãcat,
Am invitat la noi vecini şi rude
Şi am tãiat viţelul îngrãşat."

Ah, sfântã zi! Sublimã sãrbãtoare!
Nu-i zi în calendar, de-asemuit!
Nu pentru bãuturã şi mâncare,
Ci pentru cel pierdut şi regãsit!

                           ☆

În prafu-acestei lumi caut şi-acuma
Cã poate-am sã gãsesc pierdutul ban
Mai am doar o cununã... numai una!
Şi-un singur loc în Noul Canaan!