Cine-şi cunoaşte-n trudnica lui viaţã
Ziua de mâine, câtuşi de puţin?
E şubrezimea firului de aţã
Este mirajul piscului alpin...

Ziua de mâine? ... Semn de întrebare...
Zi dupã zi, mişcându-se vioi,
Vin, stau puţin şi pleacã de la noi
Ca pãsãrile noastre cãlãtoare.

Iar fiii pribegiei, laolaltã
Cãlãtoresc, necunoscând vreo haltã,
Învaţã şi aleargã pentru-o pâine
Gândindu-se la ziua lor de mâine.

Şi-aşa cum spun proverbele latine
Cã-s mai bãtrân cu ziua care vine,
Copilul mã priveste-uitând de sine
Cum vine iarna vieţii peste mine...