Iată căci porunca a venit,
Și Dumnezeu a poruncit:
" Încă patruzeci de zile și se va termina,
Și Ninive va dispărea."

Aceasta a fost porunca de sus,
Pe care Domnul Isus a spus!
Și s-a uitat spre robul Său în dată
Iona ca să îl trimită să vestească.

Și Domnul a spus așa:
" Scoală-te du-te la Ninive cetatea ce-a rea!
Și spune acolo strigarea Mea,
Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită dacă nu se întorc la pocăință."

Dar după ce Hristos a terminat,
Iona nu a ascultat!
Și a crezut în dată,
Căci dacă fuge de Domnul nu îl mai vede niciodată.

El atuncea a spus:
" Nu mă voi duce, ci voi pleca pe ascuns!
Să nu mă duc să strigă în dată,
Patruzeci de zile și cetatea va fi arsă."

El atuncea s-a scultat,
Și în dată a alergat
Pentru a cumpăra cu ce a mai avut,
Un bilet să plece la Tars pe ascuns.

El biletul a luat,
Și când vremea a venit cu corabia a plecat!
Crezând căci dacă va fugi în dată
Domnul nu îi va cere socoteală.

Dar, iată căci bine nu a plecat,
Când o furtună mare s-a arătat!
Și Iona văzând-o în dată...
S-a dus pe fundul corabiei și a dormit ca niciodată.

Furtuna mare era,
Încât corabia o izbea!
Iar marinari se luptau cu mic cu mare,
Să salveze corabia de la pierzare.

Văzând căci este în zadar,
O frică mare s-a întrupat,
Și au început să strige fiecare,
La dumnezeul lui din zare.

Și au strigat cu mic, cu mare,
Și unul din ei strigă cu disperare
Scoală-te ce dormi în dată,
Și strigă la Dumnezeul tău poate ne scapă.

Iar Iona s-a trezit,
Și pe puntea vasului a venit!
Iar ei s-au hotărât în dată,
Să tragă la sorți pentru a vedea de la cine vine această năpastă.

Dar iată căci sorțul a căzut,
Pe Iona când în mijlocul lor a ajuns!
Și l-au întrebat cu mic, cu mare,
Cine ești tu și de unde această prăpădenie mare.

Și Iona a spus așa:
" Sunt iudeu și mă tem de Domnul care a făcut cerul și pământul cândva,
Din pricină mea vine această furtună mare,
Iar ei l-au întrebat ce trebuie făcut să se oprească această năpastă mare.

Și Iona le-a spus în dată:
" Să fiu aruncat peste bordul din față!
Și atunci furtuna se va potoli,
Și viețile voastre nu v-or pierii."

Iar ei l-au apucat,
De o mână și cealaltă și l-au aruncat
Peste bordul din față,
Ca furtuna să se potolească.

Și în dată după ce l-au aruncat,
Furtuna pe loc a stat!
Dar iată căci Iona nu ajunge bine în furtuna grea...
Căci un pește îl înghite în burta sa.

Furtuna s-a potolit,
Și marinari pe Dumnezeu au slăvit!
Pentru căci viața lor a fost scumpă în dată,
Înaintea lui Dumnezeu din slavă.

Dar Iona cum se chinuia,
Când în burta peștelui se afla,
A început să se roage în dată
Către Domnul Isus din slavă.

Și s-a rugat, și s-a rugat,
Și îndurare a așteptat!
Dar iată căci după trei zile de așteptare,
Vine porunca ce-a mare.

Și Iona s-a trezit uimit,
Căci peștele pe uscat l-a azvârlit!
Și rugăciunea lui a fost ascultată,
De Dumnezeu din slavă.

Dar mult nu a așteptat,
Căci un glas din cer s-a arătat!
Și spunea așa:
" Încă patruzeci de zile și cetatea va dispărea."

Atunci Iona nici nu a mai stat,
În dată el a plecat!
Pentru a spune ce a auzit,
Încă patruzeci de zile și totul va fi nimicit.

În cetate el a intrat,
Și cu glasul lui a strigat!
Încă patruzeci de zile și se va termina,
Și cetatea va dispărea.

Cum striga în gura mare,
A fost auzit de mic, de mare,
Ba mai mult glasul lui a ajuns în dată,
Până la urechile împăratului care conducea cetatea stricată.

Și cum a auzit,
În dată groaza l-a cuprins!
Căci spaima lui Dumnezeu a intrat,
În inima împăratului și l-a cutremurat.

Văzând ce s-a spus,
O nouă poruncă el a adus!
Ca să se îmbrace cu sac și cenușă fiecare,
Să strige către Dumnezeul ce-a mare.

Căci împăratul își spunea:
" Cine știe dacă Dumnezeu nu ne va asculta!
Și se va întoarce în dată,
De la mânia Lui ce-a aspră."

Și au postit cu mic, cu mare,
Și Domnul a văzut a lor căință și jale,
Și s-a căit de ce avea de gând să facă,
Peste patruzeci de zile ca să dispară.

Lucrul acesta nu a plăcut în dată,
Lui Iona care s-a așezat afară!
Și a spus către Domnul cu vocea sa:
" Vezi știam căci aceasta se va întâmpla."

Știam căci ești un Dumnezeu bun și mare,
Și i-ai iertat de a lor fapte!
Aceasta a fost tocmai ce spuneam,
Când am fugit la Tars în chin și amar.

Dar Domnul i-a spus în dată:
" Bine faci tu de te mâni în a ta viață?"
Și Iona i-a spus în dată:
" Da bine fac căci vreau să mor în această viață."

Dar Dumnezeu l-a privit cu îndurare,
Și un curcubete i-a făcut să îi țină umbră de soare!
Și cum Iona sta și se odihnea,
Un vierme îl înțepa și se usca.

Iar Iona plin de mânie în dată,
Spune căci vrea să moară în a lui viață!
Dar Domnul spune cu glas duios,
Bine faci tu de te mâni acolo jos?

Ție îți pare rău în dată,
De un curcubete care s-a uscat în a ta față
Și Mie să nu îmi pară rău în dată,
De un popor care nu știe stânga de dreapta în a lor viață?

Ba da iată căci am avut,
Căci sunt un Dumnezeu bun!
Și mi-a părut rău când s-au căit,
Și în fața Mea s-au smerit.

Amin