Când vine-ncet a vieţii tale searã
Observi cu ochii tãi întredeschişi
Cã fiecare pas ţi-e o povarã,
Cã orişicare clipã scumpã, zboarã,
Şi vei pricepe ce-ai numit "comoarã"
Şi pentru ce anume te jertfişi.

Cã lacrima ce e purtatã-n gene
Pentru vreunul din cei dragi ai tãi,
În sfinte rugăciuni cotidiene
Pentru copilul încolţit de lene
Şi pentru cel care se umflă-n pene
Îl pot scãpa din chin şi din vãpãi...

Întrezãreşti, în umbra rãcoroasã,
Prin reci vitralii, acelaşi vechi tablou:
Ai vrea sã vezi cum cel mai mic din casã
De bãuturã şi fumat se lasã
Şi scapã din a diavolului plasã
Prin Duhul Sfânt, născându-se din nou.

Pentru cei dragi, te rogi cu voce tare
Iar chipurile lor îţi trec prin gând.
Încã nu s-a produs nici o schimbare
Şi-aştepţi sã vinã ziua urmãtoare
Parcã sperând cu încãpãţânare
Şi clipe-ntruna timpului cerând...