Sunt frați pe care-i doare că nu-s la părtăşie,
Aşa cum altădată erau în Casa Ta;
Li-e dor de pacea sfântă, de dulcea bucurie
Cu care Duhul Slavei duios îi mângâia.

N-au prețuit atuncea, n-au dat de-ajuns valoare,
Iar astăzi, stau afară, în ploaie şi în vânt;
Cu inima smerită Te cheamă fiecare
Tânjind s-audă iară, divinul Tău Cuvânt.

Se-nalță sus cântarea din suflete zdrobite,
Curg lacrimi peste fețe, de dragoste şi dor;
Ca nişte oi sărmane, pierdute, părăsite,
Suspină în tăcere, departe de Păstor.

Priveşte-i, o, Isuse, îndură-Te, ai milă!
Ei sunt răscumpărații, iertați prin jertfa Ta;
Ei s-au desprins de lumea rebelă şi ostilă,
Luptând să se păstreze neîntinați de ea.

Ne merităm pedeapsa şi ştim că se cuvine
《Căci Tu eşti drept în toate, desăvărşit şi sfânt》
Să ni se umple fața întreagă de ruşine,
Plângând să ne proşternem în rugă, la pământ.

Dar Tu întotdeauna eşti credincios şi tare
În legământul veşnic, cel viu şi neschimbat;
Mai iartă-ne, Isuse, mai dă-ne îndurare,
Spre slava Ta deplină, căci Tu eşti minunat.

Vrem iar în părtăşie cu frații-n adunare
Să Te-adorăm, Stăpâne, să-Ți mulțumim frumos;
Spre zările senine să urce-a lor cântare,
Spre locul de odihnă, sublim şi glorios.

Ce minunat cânta-vom în Raiul sfânt odată,
Ce cor, ce armonie, ce sunet... mă-nfior!
Ce scumpă bucurie, ce binecuvântată!
Aştept cu nerăbdare, îmi este-aşa de dor...

Amin.

24 mai 2020