Din când în când o pasăre se-aşează
Pe ramul meu cu flori târzii, târzii...
În asfinţit, cu Soare de amiază,
Un cântec nou începe-a trilui...

Din când în când o lebădă pluteşte
Pe unda amintirilor de-acasă...
Un fulg de stea desprins dintr-o poveste,
Candelă în noaptea-ntunecoasă.

Din când în când o lacrimă se-ntoarce
În ploaie, peste sufletul arid;
Îmi frăgezesc gutuile-n obloace
Şi crinii în miresme se deschid.

Din când în când şi-atât de trecătoare!
Dar Domnul meu mi-a dăruit arvuna
Care îmi face clipa sărbătoare:
Cu mine este El întotdeauna!