Cinci pași în Planul de Mântuire (Fapte 16:28-37; Romani 3:23)
Apostolul Pavel se afla în cetatea Filipi, din ținutul Macedoniei, provincie romană. Ruinele sale se află pe teritoriul actual al Greciei de astăzi.
Pavel predica Evanghelia, în afara cetății, lângă un râu. Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, Domnul îi deschide inima, crede Evanghelia și este botezată.
Pe când mergeau la locul de rugăciune le-a ieșit în cale o roabă care avea un duh de ghicire și striga după Pavel: “”Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii.”, așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors și a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos iți poruncesc să ieși din ea.” Și a ieșit chiar în ceasul acela.
Când au văzut stăpânii roabei ca s-a dus nădejdea câștigului lor, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și sunt aruncați după ce sunt duși în fața dregătorilor în temniță.
După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță și au dat în grija temnicerului să-i păzească bine.
Cu picioarele în butuci, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau.
Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, lanțurile au căzut de pe mâinile lor și temnicerul a vrut să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit.
Fapte 16:28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.” 29. Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila; 30. i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31. Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” 32. Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui. 33. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. 34. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu. 35. Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele, să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.” 36. Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum, dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace.” 37. Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!”
Romani 3:23. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; 26. pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
Mântuirea sau salvarea omului de la pedeapsa veșnică, a fost izvorâtă din Dumnezeu, din veșnicii, prin Domnul Isus Cristos, Fiul Său. Incă din Gen 3:15, Dumnezeu îi vorbește lui Satan despre rezolvarea mântuirii prin” sămânța ei” (adică sămânța femeii, cu referire la Domnul Isus), planul lui Dumnezeu fiind pregătit din veșnicii pentru omenire.
Planul de mântuire al lui Dumnezeu este acțiunea lui Dumnezeu de salvare a omului din blestemul păcatului, concretizată în Domnul Isus Cristos, prin lucrarea Lui pe acest pământ și continuată de Biserica lui Dumnezeu din toate timpurile călăuzită de Duhul Sfânt.
1. Mântuirea este salvarea de sub pedeapsa păcatului sau justificarea, proces care a avut loc în trecut la cruce la Golgota, prin răstignirea Domnului Isus.
2. Mântuirea este, de asemenea, salvarea de sub puterea păcatului, sau sfințirea, proces care are loc în timpul vieții credinciosului sau în prezent (2 Cor 1:6, Fil. 1:6, Fil. 2:12-13,
2 Petru1:5-11).
Duhul Sfânt are un rol foarte important în procesul de sfințire, producând nașterea din nou (Ioan 3:3), când credinciosul devine copil al lui Dumnezeu, (Ioan 1:12), devenind o nouă creatură, ( 2 Cor. 5; 17).
Dumnezeu lucrează prin toate mijloacele ca să ne facă asemeni lui Isus, (Romani 8:28-29), iar Duhul Sfânt lucrează ca noi să avem o natură nouă, omul nou predat Domnului (Gal. 5:16,2 Cor 5:17).
Acest proces are loc după ce omul a primit pe Domnul Isus (Mântuirea), în viața lui; de-acum, viata lui nouă este un proces al creșterii și maturizării în asemănare cu Domnul Isus. În mod real, puterea păcatului a fost zdrobită prin moartea și învierea Domnului Isus Hristos. Prin credință și noi putem intra în prezenta acestei victorii.
3. Totodata, mântuirea este salvarea din prezența păcatului sau glorificarea, proces care are loc în viitor (Rom 13:11; Apoc 21:3-4; 1 Ioan3:2).
Să privim împreună la cei cinci pași din Planul de Mântuire pe care oricare din noi trebuie să-i facem atunci când devenim creștini sau copiii lui Dumnezeu:
1. Credința în Domnul Isus ca Mântuitor sau credința în Evanghelie
Fapte 16:13. În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă. 14. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efes. 2:8)
– Credința vine în urma auzirii Evangheliei
Romani 10:17 Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
– Evanghelia trebuie explicată (propovăduită)
Marcu 16:15. Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 16. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.
Erezii: Credința fără schimbare și fără să fie văzută în fapte
1 Timotei 1:18. Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele, să te lupţi lupta cea bună 19. şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. (1 Tim. 6:10)
Iacov 2:17. Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. 18. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” 19. Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! 20. Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
2. Pocăiți-vă
Fapte 16:27. Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. 28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.” 29. Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila; 30. i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31. Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”
Fapte 2:36. Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” 37. După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” 38. „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
Pocăința este un proces continuu în viața omului și ea este caracterizată de trei factori principali:
a. Recunoașterea păcatului
Oamenii sunt străpunși în inimă de descoperirea păcatului din viața lor, prin lucrarea Duhului Sfânt, recunoscându-și starea.
Un alt exemplu ar fi acela al lui Isaia care, în prezența Domnului spune: „Doamne sunt un om cu buze necurate și stau în mijlocul unui popor tot cu buze necurate (Isaia 6:5)”.
b. Mărturisirea păcatului
Matei 3:4. Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. 5. Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; 6. şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.
c. Renunțarea la păcat
După ce ne-am mărturisit păcatul, urmează renunțarea la păcat. Domnul Isus îi spune femeii prinse în preacurvie: „Păcatele iți sunt iertate; du-te și să nu mai păcătuiești (Ioan 8:11);
Erezii: Pocăința este doar o părere de rău, o spovedanie, o căință (părere de rău)
3. Și fiecare din voi să fie botezați (Fp Ap 2:38)
Fapte 16:15. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.
Botezul, la fel ca și pașii precedenți, ocupă un rol foarte important în viața omului. Prin neglijarea lui, riscăm pierderea mântuirii. De aceea, termenul de botez, trebuie înțeles foarte bine în contextul Bibliei.
– Botezul reprezintă întâlnirea cu Domnul în mod simbolic; el nu produce iertarea de păcate, ci numai simbolizează aceasta.
1 Petru 3:21. Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, 22. care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile.
– Botezul reprezintă îngroparea omului vechi și învierea omului nou în mod simbolic
Romani 6:3. Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 4. Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. 5. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
Erezii:
– Botezul copiilor mici
– Botezul în numele lui Isus (Branhamiștii)
4. Și veți primi darul Sfântului Duh
Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit (Efes. 1:13)
Este foarte important de știut că, în Biserica lui Cristos, nu sunt șomeri.
Fiecărui credincios, atunci când vine la Domnul Isus, în urma credinței și pocăinței, Duhul Sfânt care intra în inima omului și face lucrarea de naștere din nou, îi dăruiește un dar. Cu darul primit, fiecare credincios va trebui să fie activ în Biserica lui Hristos.
Privind în 1 Corinteni capitolul 12, Biserica lui Hristos este văzută ca un trup, unde fiecare credincios se angajează în lucrare în funcție de darul primit din partea Duhului Sfânt, pentru a-i sluji pe ceilalți și pentru a duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu. Unul vorbește în alte limbi, altul prorocește, altul face minuni, altul este învățător, altul pastor, etc. , fiecare lucrând spre folosul altuia.
Erezii:
– Unii nu cred deloc în Duhul Sfânt ca fiind Dumnezeu
– Unii nu cred în darurile Duhului Sfânt în timp ce alții pun pe seama Duhului Sfânt lucrări demonice
5. Părtășia creștină (Fapt. Ap. 2:42-47)
Fapte 16:38. Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut, când au auzit că sunt romani. 39. Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă şi i-au rugat să părăsească cetatea. 40. Ei au ieşit din temniţă şi au intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.
Fapte 2:41. Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. 42. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. 43. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 44. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. 45. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. 46. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. 47. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.
Sensul cuvântului părtășie este strângere împreună, legătură, slujire împreună. Părtășia creștină pe care primii creștini o practicau și pe care creștinii adevărați o practică și astăzi, este caracterizată de legătura frățească, frângerea pâinii, rugăciune, însoțirea propovăduirii Evangheliei de minuni, ajutorare împreună, dragoste unii față de alții, simțire la nevoile celor de lângă ei. Practicând toate acestea, creștinii vor glorifica pe Dumnezeu prin laudă și prin viața lor pusă în slujba Lui.
Aceste caracteristici ale vieții de creștin adunau pe primii creștini împreună și îi făceau să fie o mărturie pentru oamenii din jurul lor, mulți oameni întorcându-și fața spre Dumnezeu și spre mântuire.
Erezii:
– Unii neagă complet autoritatea bisericii
– Unii neagă existența Bisericii locale spunând că ei pot fi parte din Biserică Universală, fără părtășie pe pământ cu alții.
Simion Ioanăș