MAR 10:35-52 Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.” El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?” „Dă-ne”, I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta, şi altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în slava Ta.” Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu veţi fi botezaţi; dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.” Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan. Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă. El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.” Orbul şi-a aruncat haina; a sărit şi a venit la Isus. Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.” Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.
Credința în Domnul Isus ne dă vedere spirituală.
Să privim la câteva adevăruri prezentate în textul de astăzi:
1. Credința noastră poate fi umbrită de ambițiile noastre firești.
– Iacov si Ioan denota un caracter imatur și egoist,”să ne faci ce-Ți vom cere”.
– Fii lui Zebedei: Iacov și Ioan vroiau locurile cele mai de cinste date de Isus ca Împărat dând dovadă de egoism, șiretenie.
– Ceilalți ucenici devin geloși și egoiști la rândul lor pe cei doi.
Ambițiile noastre firești sădesc în noi un caracter plin de gelozie, egoism, șiretenie, răutate, superioritate.
Ambițiile noastre firești ne împiedică să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu și planul lui Dumnezeu cu privire la viața noastră (cei doi nu înțeleg nici acum că Domnul vorbind de pahar și botez, vorbea de fapt despre moartea Lui)
Ambițiile noastre firești fac din noi lideri care stăpânesc și nu slujitori așa cum vrea Duhul Sfânt să devenim. (Domnul le prezintă în contrast ce înseamnă un lider fără Dumnezeu și ce înseamnă un slujitor al lui Isus)
2. Credința adevărată este urmată de fapte (Domnul Isus se dă El ca exemplu de credincioșie exprimată prin fapte)
Iacov 2:17-22 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
3. Credința în Domnul Isus ca Mântuitor (Fiul lui David) aduce rezolvare la problemele noastre.
Cum anume?
– Trebuie ca să punem pe Isus în centrul vieții noastre (în viața lui Bartimeu era în centrul vieții problemele lui, dar la apariția lui Isus, Bartimeu Îl pune pe Domnul în centrul atenției)
-Trebuie să venim cu nevoile noastre la Domnul. „…să capăt vederea. .” v50
-Trebuie să ne recunoaștem starea noastră (așa cum sunt nevoi trupești sunt și spirituale, Domnul poate aduce rezolvare)
-Trebuie să știm că în primul rând Domnul vrea să rezolve problema sufletului nostru și doar după aceea nevoile trupului. (Credința lui Bartimeu îi aduce mântuire și totodată vindecare trupească)
4. Credința adevărată calcă pe urmele Domnului Isus.
De multe ori unii oameni alearga la Domnul pentru vindecare trupească, iar după, calcă tot pe calea lor veche.
Aplicații la viața noastră:
Doamne ajută-ne să nu lăsăm ca credința noastră să fie influențată de firea noastră.
Doamne ajută-ne să ne lepădam de firea noastră pamântească.
Doamne ajută-ne ca în viață, Tu, să fii în centrul atenției noastre, la cârma vieții noastre, iar firea noastră să fie răstignită.
Doamne ajută-ne ca credința noastră să fie urmată de fapte.
Doamne ajută-ne să ne încredem în tine și să te urmăm pe Tine în fiecare zi, călcând pe urmele Tale.
Simion Ioanăș