Mucul ce fumegă



". . și nu va stinge mucul care încă mai fumegă,"
Matei 12/20


E noapte adâncă și plină de mister,
Căci nicio stea nu mai luminează pe cer,
Doar un muc părăsit fumegă pe stâncă:
-Mă tot uit spre cer, un Foc Sfânt aștept încă!



Turma lui Isus, părăsită în Vale,
N-are Lumină, doar muc fără văpaie,
Și mucul fumegă, se ridică spre cer:
-Îndură-te, Dumnezeul lui Israel!

Dacă Foc nu e, dușmanii se adună,
Lupii dau târcoale și urlă la lună,
Un murmur sau tunet, din Portalul de sus:
-Nu te teme, turmă mică a lui Isus!


Răsună trâmbițele pe plaiul ceresc,
Vijelia de vânt, snopul de foc pornesc,
Limbi ca de foc, petale sfinte, și flori vii,
Coboară Duhul Sfânt, Duh din veșnicii.


Se aprinde mucul și cântă un nou cânt:
"E ziua Cincizecimii, vine Duhul Sfânt!"
Și tot crește Lumina cerească, de sus,
Dacă fumegă mucul, nu-l stinge Isus!


În vechea Cetate a păcii eterne,
A coborât Duhul Sfânt și stă de veghe,
Cucerește inimi, duce un sfânt război:
-Să cântăm cântarea" Duh Sfânt, rămâi cu noi!"



În Vale, se înmulțește turma de oi,
Fug dușmanii, căci Duhul Sfânt este cu noi,
Am fost și eu un muc ce încă fumega:
-Mi-ai dat Duh Sfânt, Isus, eu strig "Aleluia!"