La ușa Mea Tu ai bătut,
Căci m-ai iubit nespus de mult!
Ai bătut cu atâta gingășie,
Încât ți-am deschis și am venit la Tine.

La ușa mea când ai ajuns,
Cu forța Tu nu ai pătruns,
Ai bătut încet în dată,
Deschide ușa căci Eu aștept afară.

Ai bătut și ai asteptat,
Ca să îți deschid inima cu drag!
Și nu ai așteptat în zadar,
Căci ușa am deschis-o primind al Tău har.

Iar după ce ușa s-a deschis,
Tu iarăși ai glăsuit:
Vrei să cinezi cu Mine diseară,
Și să stai cu Mine la masă?

Iar eu am acceptat,
Și Domnul în casa mea a intrat!
Punându-se la masă,
Pentru cina ce-a aleasă.

Atunci a spus cu glasul Lui în dată:
Camera aceasta nu este curată!
Fiindcă m-ai primit în ea,
O voi curăți să fie a Mea.

Și după ce ai curățit,
Tu încă o dată ai sfințit
Și la cină te-ai așezat,
Frângând cina cu mult drag.

Și mi-ai spus în șoaptă:
Eu v-oi rămânea în a ta casă!
Și voi locui împreună cu tine în ea,
Căci astăzi a intrat mântuirea în casa ta.

Și de atuncea sunt voios,
Căci l-am primit pe Hristos,
Sunt fericit căci este în inima mea,
Tot mereu pentru totdeauna.

Știu căci nu mă va lăsa,
Căci a promis lucrul acesta!
Stiu căci Dumnezeul meu lucrează,
Căci mari minuni am văzut în a Mea viață.

De când ușa am deschis,
Eu sunt ce-l mai fericit!
Mă bucur în inima mea,
Căci Domnul Isus este în ea.

Fericire nu prea am avut,
Dar când Domnul la ușă a bătut
În viața mea e fericire mereu,
Căci îl am pe Dumnezeu.

Mă bucur în inima mea,
Căci am deschis ușa atuncea!
Și mă bucur și mai tare,
Căci sufletul meu e mântuit sub soare.

Îți mulțumesc căci ai bătut la ușa mea,
Și te-ai ostenit să mă cauți în lumea aceasta!
Îți mulțumesc Sfinte Tată,
Pentru mântuirea Ta cerească.

Mulțumesc căci nu m-ai lăsat,
Și la ușă ai bătut cu drag!
Îți mulțumește inima mea,
Încă o dată acuma.

Amin