Jumătate de milion de vizitatori trec anual prin Valea Morții, această variantă americană, aridă și dezolantă, a Mării Moarte. Cu un nume atât de sinistru ar părea mai degrabă un loc de evitat decât de vizitat.

Și-a primit numele în 1849, când un grup de pionieri, aflați în drum spre depozitele aurifere din California, au încercat s-o ia pe scurtătură, abia scăpând cu viață (nu toți) din strânsoarea toridă a acestei văi situată în estul Californiei.

Flancată de munți înalți, este ca o tigaie imensă, încinsă în timpul verii până la 120 de grade Fahrenheit, media fiind 116 în sezonul cald, și deține recordul ca bucata de uscat cu cea mai joasă altitudine din emisfera vestică, coborând până la 282 de feet sub nivelul mării, de unde asemănarea cu Marea Moartă.

Valea Morții este un muzeu în aer liber, desigur fără aer condiționat, un gigantic laborator geologic, care expune în chip spectaculos trecutul frământat al planetei, în special frământat în California, unde se freacă în permanență două uriașe plăci tectonice, care se mișcă în direcții opuse de-a lungul faliei San Andreas.

Pustietatea și fierbințeala din timpul verii îi conferă un aspect unic și nepământesc, o dezolare asemănătoare peisajului selenar. Dincolo de toate acestea, Valea Morții își are frumusețea ei aparte, dovedind încă o dată că ceea ce Dumnezeu a creat, păstrează urme de frumusețe chiar și după ce devine un deșert.

Dacă nu iubești cu adevărat natura, nu te aventura până acolo. Dar dacă o faci, vei fi bine răsplătit, căci natura te uimește fără încetare prin diversitatea și forța ei. Vei găsi văi înguste, dune de nisip, râpe sterpe, chiar oaze adăpate din izvoare subterane, o varietate de formațiuni geologice greu de descris, dar care merită să fie văzute. Unul dintre primele lucruri care-ți vor izbi privirile va fi mulțimea de culori a formațiunilor geologice expuse mai cu seamă pe dealurile dinspre răsărit, amintind de culorile pastelate de pe paleta pictorului.

Aproape 1500 de specii de plante și animale își găsesc un loc în pustiul acesta, cel mai faimos din America. Chiar și o specie de pești, ce trăiesc în câteva bălți adăpate din izvoare ascunse, pești care suportă o apă de cinci ori mai sărată decât apa mării și fierbinte până la 110º F, ceea ce ne vorbește despre puterea de adaptare a vieții. Fundul văii este acoperit în unele locuri de o crustă de sare albă ce lucește ca zăpada sub lumina intensă a soarelui.

În partea de nord a văii se află craterul vulcanic Ubehebe, născut în urma unei explozii vulcanice, după cum spun geologii, situat nu departe de o altă ciudățenie a văii care, de data aceasta, este opera minții și a mâinii omenești - Scotty's Castle. În mijlocul pustiei, departe de orice așezare, un castel în stil spaniol maur, construirea lui costând cam 2 milioane de dolari prin anii 1930. Un castel devenit faimos, nu atât din pricina proprietarului, cât a lui Scotty, prieten (fără un gologan al lui) al milionarului care și-a construit castelul ca reședință plasată acolo din pricina virtuților climaterice ale aerului curat, uscat, și foarte sănătos. Calitatea aerului din Valea Morții a fost unul din primele lucruri care ne-au impresionat și pe noi, imediat ce am coborât din mașină.

O excursie prin Valea Morții va fi un prilej unic de meditație la lucrurile spirituale, la viață și moarte, alternativele între care ne zbatem. O vale a morții este însăși lumea în care trăim, căci nimeni nu scapă viu din ea! O lume dezolantă spiritual, dar plină de miraje, care mai de care mai atrăgătoare și mai înșelătoare. Și oasele noastre vor fi curând îngropate de aluviunile uitării în această vale a umbrei morții, pe care o avem de traversat, cum oasele israeliților au acoperit odinioară fața pustiului prin care călătoreau spre țara promisă, fără să ajungă în ea.

Ce este țărână se va întoarce în țărână.

http: //agapianus. wordpress. com