"Dreapta Domnului se înalță; dreapta Domnului câștigă biruința!" (Psalm 118:16)

Umbritu-s-a calea pe care umblãm
Şi noaptea se-ascunde-n tufişuri;
Cu pietre-ascuţite pavate ne sunt
Suişuri şi coborâşuri.

Cãci Sfânta Scripturã, deja pentru mulţi
Devine greoaie-n citire
Pe ochi ni se-aşeazã tot soiul de solzi
Ce-mpiedic-a noastrã privire.

Cântãrile noastre, venite de sus,
Din Sfântul Cuvânt inspirate,
Le-acoperã valul venind din Apus,
Ah, Doamne, aproape pe toate!

De faptele bune adesea uitãm
C-avem de fãcut "câte-cele"
Şi-am face, în schimb, orişice, ca şi cum
Tribut am plãti pentru ele...

Nu vreau nepãsãrii sã-i dau mâna mea,
Sã facã din mine-o epavã.
Ci Ţie, cãci Tu eşti, ai fost şi vei fi
Cel vrednic de veşnica slavã!

Ajutã-mi, Pãrinte, ca primul sã fiu
Din cei ce îşi dau, dar, silinţa!
Uşor nu va fi, însã mâna-mi întinzi
Şi-n Tine îmi e biruinţa!

Luminã Eternã, venitã de sus,
Te-ndurã de fiii Tãi pânã
S-alunece soarele cãtre apus
Şi lupii s-ajungã la stânã!