Poezie inspiratã din cartea Ieremia 12:1-6.

Eu nu vreau sã mã cert cu Tine, Doamne,
Cãci eu sunt om şi Tu eşti Dumnezeu
Dar totuşi mã frãmântã o-ntrebare:
De ce îi merge bine celui rãu?

De gura lui, de fapt, Tu eşti aproape
Cãci Numele-Ţi rosteşte-n orice fel
Şi chiar de-aduce roade pentru-o vreme
În inima lui este un rebel...

Are vreun rost sã se jãleascã ţara,
Sã se usuce iarba pe câmpii,
Pentru acel ce Ţi se-mpotriveşte
Şi-şi bate zilnic joc de-ai Tãi copii?

"Când oboseşti fugind cu cei ce-aleargã
Cum ai putea alãturea sã stai
Sau sã pretinzi cã-ntreci o herghelie
Pe hipodrom, la cursele de cai?

Spunându-ţi vorbe dulci şi prietenoase,
Chiar fraţii şi pãrinţii tãi te vând;
Dar Mã voi judeca-n curând cu dânşii,
Cu fiecare-n parte, rând pe rând!"

Tu Însuţi, Doamne, îmi cunoşti cãrarea
Şi inima ades mi-o cercetezi
Mergând alãturi spre cetatea sfântã
Prin ploi, prin ceaţã, vânturi sau zãpezi! ...