De ce n-ar fi lesne ca vara din noi
Să fie stăpână pe-al vremii noroi,
Să fim mai senini, mai calde lumini
Şi tot mai frumos să-nflorim în grădini …

De ce n-am gusta din cerescul nectar,
Să dregem spărturi cu iubire şi har,
‎Mai des să zâmbim, mai calzi, mai vioi,
‎De ce n-am aduce o vară-ntre noi‎ …

De ce nu râvnim la un zbor mai înalt,
Luceferi aprinşi în al nopţii cobalt
Să fim de mireasma vieţii mai plini
Şi fără prihană în văi să fim crini ‎…

De ce-ar trebui ca vara să plece
Din lumea amară, străină şi rece,
De ce n-o oprim, doar ştim că-i mai bine
Ca vara din noi să nu se termine …

Să nu ne despoaie o toamnă de rod,
Pe repezi şuvoaie să facem un pod
Şi-n timp ce cocorii pleca-vor pe rând,
Tot vară să fie în inimi şi-n gând‎! …



Olivia Pocol (Bâlc) – 4 Iunie, 2020