Pocăința este darul dat de Dumnezeu, de sus,
Ce prin Duhul Sfânt, te-ndeamnă, să-L cunoşti azi pe Isus.
Este-o inimă schimbată, tranformarea minții chiar,
Viața îți e modelată pe deplin, prin al Său har.

Pocăința e-o alegere și are un singur scop,
Să laşi ce e rău în urmă, ce e bun s-aduni în snop.
Ea vine cu dorința, ca-n mod practic şi curat,
Să trăiești în sfințenie și să fugi de-orice păcat.

Pocăința este frica sinceră de Dumnezeu,
E dorința de-a-L cunoaşte, şi de-a-L asculta mereu,
Rastignind firea cea veche, zi de zi, clipă de clipă,
Să poți să trăiești frumos în cumpătare nu-n risipă.

E-o relație directă, între om şi Dumnezeu
Când în şoapte îți vorbeşte şi tu-auzi susurul Său.
Când cu dragostea-I de Tată, brațele El îşi deschide,
Iar tu vii, mărturiseşti, El trecutul îți închide.

Pocăința nu-i de-o zi, nu e nici de-o săptămână,
E ceva ce-arata zilnic că trăiești tu în lumină.
Chiar de vin ispite iar şi păcatul dă târcoale,
Roagă-te la Domnul dar şi îți cere şi iertare.

Ceea ce rămâne acum, este să trăieşti frumos,
Faptele las să vorbească, că-aparții tu Lui Cristos.
Binele să-l faci mereu, lasă pacea să te-ndrume,
Chiar şi-atunci când dai de greu, să ramai în rugăciune.



08/06/2020