Peste tine pot veni dureri si necazuri,
Cand viata-ti e lovita de multe talazuri.
Atunci, chiar speranta se pare ca piere,
Lovita de tristete si disperarea-n durere...

Ca pasarea Phoenix, frumoasa si-n durere,
Neinfranta chiar si in jertfirea de sine,
Cand si din propria-i cenusa la viata revine,
Oteleste-ti vointa de viata-n credinta ce nu piere!

Tu poti sa-ti duci viata fericita mai departe,
Ca o faclie predata de soarta, la nastere tie!
Tu poti iesi din tristete; si sa ia doar bucurie,
Cantand de fericirea mantuirii de care-ai parte!

Din cenusa supararilor, tu poti iesi invingator,
Cand credinta-ti da Lumina ca esti si tu dator
Sa mangai pe cei ce plang, dand ulei de bucurie
Si o ghirlanda de flori, in loc de cenusa, si tie!