NOUL STĂPÂN...

Noul Stăpân m-a cucerit prin milă
Mi-a transformat purtarea şi viaţa inutilă
Mi-a pus inel în deget ca semn al împăcării
Şi m-a făcut să înţeleg valoarea renunţării...

Şi îl urmez încrezător oriunde-ar merge
Din mii şi milioane, desigur, l-aş alege
Mă duc cu El prin crâncenă furtună
Căci El o linişteşte şi vine vreme bună.

Noul Stăpân mi-a dat pe veci eliberare
De patimile firii, aici e-o taină mare
Sunt robul Lui şi totuşi fiu cu drept
E-atât de iubitor şi-atât de înţelept!

Cu El împart şi bucurie şi-ntristare
Şi nu mă supăr când îmi dă mustrare
Voinţa Lui mi-e far şi mi-e lumină
În El am pace şi linişte deplină.

De când m-a ridicat din groapa dezolării
Unde eram căzut în culmea degradării
Trăiesc o viaţă de idealuri sfinte
Şi zinic sorb curatele-i cuvinte.

Noul Stăpân mă-ndrumă zi de zi
Pe căile credinţei tot El mă va păzi
Al Lui sunt cu întreaga mea fiinţă
Să Îl cunosc pe El e autentică ştiinţă,

Mi-a pregătit un loc să pot să fiu cu sfinţii
M-a dezrobit de pofte, nu mă atrag arginţii
M-atrage veşnicia, tărâmul luminat
Unde al meu Stăpân e Tată şi-mpărat.

10 Iunie, 2006