ZILELE DIN URMA

Mijesc zorii zilelor de pe urmă.
Pământul în adâncuri scurmă.
Şi cerul cu nori e în tulburare...
Se-ncheie a Scripturii înștiințare!

Fii pregătită, vine clipa răpirii,
Lumina sfântă cu raza sfințirii,
Păstrează neprihănirea curată,
Și-ți învăluie pe deplin viața toată.

Puteri cereşti vin să te însoțească,
Evanghelia în fiecare zi să rodească,
Fără teamă solia salvatoare s-o duci
Tuturor, și pace divină în inimi aduci.

Nu-i timp de pierdut, timpul fuge,
Și vremea harului la final ajunge.
Nu uita! Brațul Domnului e puternic,
Te poartă pe cale cu tărie, statornic.

In sfinţenie, ferm în credincioşie.
Cu fermitate-n iubire, spre veşnicie.
Ești sub aripile Domnului, ocrotitoare.
Cât timp urci pe treptele nemuritoare.

Zilele din urmă îsi arată fața tristă,
Și-n fiecare clipa după sfintire insistă.
Vremea e scurtă, hai omule năvălește,
La Cel ce te-a iubit mult și te iubește.

La Cel ce s-a jertfit, să te izbăvească
Din păcatul milenar, să te sfințească.
Mijesc zilele din urmă, timpul fuge.
Ai pierdut timp de sfințire, ajunge.

Trezește-te! Harul curând va fi luat.
Azi, din groapa morții poți fi salvat.
Mâine va fi târziu, soarele va dispare,
Și în urmă va rămâne doar disperare.