A ațipit natura-n amurgire
Încet s-apleacă codrii 'nalți, semeți,
In zări și șoimii dispărură,
nici norii nu mai sunt, nici chiar răzleți.

Adorm dar, rând pe rând,
în noapte, toate...
și bezna se coboară
ca un val ușor...
Cu cât ne cufundam
în întunecata noapte,
de ziua și de soare ni se face dor... . .

Culcuș își face oboseala-n pleoape,
ochii deschiși ca sa ii țin, ma dor.
Culcat, rezemat pe spate,
cad dar și eu în somn, încetișor... . .

Si-n vis îmi pare ca Il vad pe Mielul,
dat pentru jertfa, tuturor... .
trezit în zori, eu deslușesc misterul,
cât încă vântul bate'ncet, ușor... .. . cu ochii mari, contemplând dar cerul
în piept simt cum ma arde-un dor:
Si-n rugăciune, implorând pe Mielul,
genunchiul în țarâna îmi cobor... . .