Binecuvântat e omul care,
Nu se duce la cei răi. .
Nu se așează, nu se oprește. .
În mijlocul intunecatei văi.

Ci el își găsește plăcerea,
În Cuvântului Domnului. .
Aceasta-i desfătarea,
Zi și noapte, legea Lui.

El este ca un pom sădit,
Lângă izvoare de ape. .
Aduce mereu rod însutit,
Si frunzele nu-i sunt uscate.

Tot ce începe duce la bun sfârșit.
Dar cu cei răi nu-i la fel. .
Ei sunt pleavă, doar imit
Și rod bun nu au de fel. .

Ei nu vor rămâne în picioare,
În ziua judecății, și nici păcătoșii
În prezența sfinților în adunare.
Ci spre iad se îndreaptă lăudăroșii. .