Doamne, mă auzi?
Sunt aici jos în vale, nu mă vezi?
Fiorul fierbinte al dragostei se stinge
Aprinde iar cu focul Tău din cer
Iubirea eternă.

Doamne, nu sunt mare!
Și nu sunt nici neprihănit,
Dar aici jos e o văpaie.
Și am nevoie cu apa Ta să o sting!

Doamne, sunt pierdut.
Pe cărări drepte m-ai lăsat,
Dar toate s-au bifurcat într o secundă
Și nu mai știu pe ce drum am apucat.

Doamne, sunt aici!
Și încă o secundă trece,
Parcă totul e o eternitate
Și simt doar cum timpul trece.

Vorbește mi Doamne!
Nu mă lăsa să cad mai jos,
Prinde mă de ale Tale brațe
Și nu îmi da drumul, te rog.

Acolo jos e frig, e rece,
Primește-mă  în  ale Tale brațe calde.
Îmbarca-mă  cu in curat,
Sa mă simt liber și pe ale Tale aripi purtat.

Doamne atâta lume...
Și totuși pe Tine, eu nu te găsesc.
Și vreau să îmi vorbești o data,
Să știu care e rostul meu.

Nu mă lăsa să cred că e bine.
Bună e cărarea pe care merg?
Și simt al Tău dor uneori
Ce mă cheamă,
Dar nu știu unde sunt, nu știu de unde vocea în minte răsună,
Și nu știu unde să mă îndrept.
E ceață, e negru, și simt că Te am pierdut. .
Dar vreau să cred că e bun,
Că e bun pasul pe care l-am făcut.

Și simt o mână.
O mână ce în  sus printre nori mă ridică,
Și vreau să cred că, cu Tine
O veșnicie printre nori vom alerga.
Și poate nu cred
Că asta-i firea mea naiva,
Dar vreau să ajuti acolo unde. .
Firea e prea grăbită,
Iar Duhul tău e tot în urma.
Dar vreau sa înainteze ușor,
Și încetul cu încetul voi urca pe ale Tale trepte către, cer cu mult dor.