Câți dintre noi mai avem timp de odăiță?
Măcar ‘un ceas’ în fiecare zi
Se-apropie ora 21, și tare mi-e frică
C-așa putini sunt acei ce vor mijloci

Dacă lui Iov i s-a dat binecuvântarea
Din nou, și înmulțită mult, nespus
Dar doar atunci când s-a rugat stăruitor pentru-ai săi prieteni
Și-au adus jertfe împreună, lui Isus

Aceasta este a mea, și-a ta chemare
Să-ți rupi din timpul tău, să mijlocești
Și nu ca să te lași prins în conflicte
Unde pe frate, sau pe soră s-ar putea să îi jignești

Dacă am înțelege cu adevărat ce-nseamnă
“Milă și bunătate vreau” și nu doar vorbe
Ne-ar veni mult mai greu, să dăm cu bâta
Și n-ar mai fi așa de mulți aruncători de pietre

Chemarea noastră este una sfântă
La mijlocire, curăție și veghere
La post, la rugăciune... auzind îngerii cum cântă
La pace, milostenie și multă mângâiere