O profesie de păcătos!

Oricum vreo vorbă bună-aş potrivi-o
Ca să Ţi-o spun, o, Doamne, mai frumos,
Şi-oricum aş da-o, ori cum aş coti-o,
Profesia mi-e doar de păcătos!

Nu pot să las păcatul la o parte
Oricât aş vrea şi-oricât m-aş osteni!
Chiar dacă ţin să fac ceva aparte,
De vreun păcat eu nu mă pot feri,

Găsind în el o sursă de tristeţe
Chiar dacă fără voie-l fac şi eu,
Nevrând a-mi fi acum, la bătrâneţe
Motiv de ceartă de la Dumnezeu!

Păcatul mi-e însoţitor de-o viaţă,
Chiar de nu-l văd atât de "păcătos"!
Îmi saltă-n cârcă-acasă sau prin piaţă
Şi nu e prea dispus să se dea jos,

Plecând numai atunci când vinovatul
Mă uită-un pic din gheara-i de satrap,
Lăsând să Ţi-l pârăsc pe necuratul
Ce-mi dă, o, Doamne, traiul peste cap!