Mi-e dor de veşnicie, de Domnul meu Isus,
Mi-e dor de locul unde dureri şi lacrimi nu-s,
Mi-e dor de-acel izvor cu apa cristalină,
Mi-e sete ca să beau din apa lui divină.

Mi-e dor de cerul sfânt şi de-ale lui splendori,
De îngerii ce cântă în ceruri osanale,
Cântă spre slava Celui ce-a fost crucificat,
Isus Hristos, Mesia, marele Împărat.

Mi-e dor de cer, mi-e dor de străzile de aur,
De Cetatea eternă şi de al ei tezaur,
Mi-e dor de pomul vieţii ce rodeşte mereu,
Mi-e dor de Domnul vieţii, al meu sfânt Dumnezeu.

O, ce frumos e cerul! Raiul lui Dumnezeu,
Loc plin de bucurie, fără păcat şi rău,
E locul plin de pace, viaţă şi sănătate,
Locul acelor care au hainele curate.

O, Doamne, slavă Ţie pentru locul divin,
Pentru Cetatea sfântă, noul Ierusalim.
Cetate împodobită cu pietre de iaspis,
Cu porţi-mărgăritare, frumuseţi de nedescris.
Amin!