Stăm să visăm
la lumina orelor gri
si ni se pare că ne bronzăm
Suntem într-un timp
scuturat de anotimpuri;
nu acesta e timpul
în care ne-am născut
vesnici.

Orele noastre tin o mie de ani
si se trec
într-un clipit de secunda;
într-un dans reciproc se petrec
si merg fără să se scurgă.

Aceste ore ce le strângem acum
ne-au fost împinse în mâini
ca bijuterii cu safir,
iar acum ne-nvârtim ciclic
fără a le mai putea trece.
Deasupra noastră îngheată
si asteaptă să le privim.

Nu sunt orele noastre;
orele noastre sunt în timpul
din care-am venit.