„Strãjerule, cât mai este din noapte? Strãjerule, mai este mult din noapte?” Strãjerul rãspunde: „Vine dimineaţa şi este tot noapte... ” (Isaia 21:11-12)

E straja a treia din noapte,
Planeta tresare din somn;
Se-aude un zgomot... şi şoapte:
„E-aproape al zorilor Domn!”

Cetãţile lumii uitarã
De ceasul promis de Isus;
Strãjerii-adormirã pe-afarã
Şi nimeni nu catã în sus...

Fecioara se luptã cu somnul
Cãci pleoapele-ncet i se-nchid.
Mamona e cel ce dã tonul
Din umbrã, cu chipul livid.

Cãrãri şi poteci neumblate
Pretind cã ne duc cãtre Rai;
Dar fratele-l vinde pe frate
Şi-n ochiul lui vede un pai! ...

Iar lupii, prãpãd fac în turmã;
De fricã, sãrmanele oi
Fug care-ncotro, cãci la urmã
Chiar moartea rânjeşte la noi.

Strãjerul agale pãşeşte
C-un gest încurcat, plictisit,
Zicându-şi: „La ce-mi foloseşte
Veghind, ore-n şir, sus pe zid?”

E straja a treia din noapte
Şi somnul e tot mai deplin;
Strãjerule, du-te şi spune
Planetei cã zorile vin!