Eu sunt mic, multe nu ştiu,
Nici vreo literã sã scriu;
Dar, cum face tatãl meu,
Vãd, şi... vreau sã fac şi eu!

Sã nu-mi spuneţi cã sunt mic
Şi cã nu-nţeleg nimic!
Tare vã mai înşelaţi
Şi voi, mame, şi voi, taţi!

Credeţi voi cã nu-nţeleg
Când la minte sunt întreg!
Dumneata sã ştii aşa:
Orişice pot învãţa!

Voi, pãrinţii mei, sã ştiţi,
Nu vã lãsaţi amãgiţi:
Nu-s zidar, nici arhitect,
Dar vã copiez perfect!

Şi zidesc ce voi stricaţi
Când în casã vã certaţi;
Pentru voi mã rog mereu,
Stricând planul Celui Rãu.

Astfel, cât veţi fi de sfinţi,
Voi, ce-mi sunteţi azi pãrinţi
Eu, om mare, într-o zi,
Cel mult tot aşa voi fi!

Voi sunteţi modelul meu
Şi aşa veţi fi mereu!
Eu, cu ochii amândoi,
Zi de zi mã uit la voi!

Spicul gândului firesc
Vânturile-l unduiesc;
Unduiascã-se mereu,
Eu voi crede-n Dumnezeu!