Undeva, într-o căsuță, la o margine de sat
Un ecou străbate noaptea... se transformă în oftat
Și-n tăcerea ce îmbracă satul ca o haină rece
Numai vântul ca un hoț printre ramuri încă trece...
Timpul se oprește-o clipă și ascultă cu mirare
Glas domol ce-n rugăciune cere milă și-ndurare...
O, ce-adâncă e durerea ce mustește în cuvinte
Parcă toată firea tace să poată lua aminte:
”Doamne, Tatăl meu din ceruri știu că sunt un păcătos
Știu că haina mi-e pătată și-am căzut așa de jos...
Știu că iar Te-am întristat călcând sfântă voia Ta
Și am dat întâietate firii și-am crezut în ea...
Te rog iartă-mă Părinte... iartă-mi slăbiciunea Tată
Mai întinde-Ți mâna sfântă... curățește-mă și iartă...
Mă inundă râuri grele de regrete și suspine
Și nu-i nimeni să le-oprească... și nu-i nimeni să le-aline...
Doamne, dacă mă asculți lasă-n suflet pace sfântă
Pune-n inima din piept focul ce binecuvântă
Focul dragostei dintâi ce-am pierdut pe-al vieții drum
Pe a lumii largă cale... rătăcit în nor și fum... ”
Noaptea e acum târzie... satu-ntreg a adormit
Glasul încă se mai roagă pe genunchi... necontenit
Însă iată... parcă ruga se transformă în cântare
Și aduce-n suflet pace, doruri și eliberare...
Undeva peste-o căsuță ce de mulți a fost uitată
Soarele răsare tainic cu lumina-i minunată
Și trimite-o rază blândă venită din veșnicii
Când un glas șoptește încă: ”Mulțumesc de noua zi!”

Vulcan-07-07-2020
Mary