Mi-e dor!

Mi-e dor de Paradis! Mi-e dor de Soare!
Mi-e inima tânjind spre Cer mereu!
Mi-e dor să mă întorc, ca fiecare,
În locul luminat de Dumnezeu!

Mi-am terminat o grea călătorie
Aici, pe un Pământ prea întristat!
Făcut-am lucru bun? Vreo nerozie,
Ori L-am mâhnit pe Bunul Împărat?

Nu ştiu precis, dar simt că vreau Acasă!
Vreau doar un pic Acolo să mă-ntind
Pe pajiştea eternă şi frumoasă,
Într-un răgaz dorit mereu cu jind

Şi să rămân, purtat de veşnicie,
În Lumi de vis cu iz alinător,
Mult odihnind, cu grea melancolie,
Un suflet zămislit de Creator!