O lacrimă necăzută încă
stă să se umple în inima mea,
săracă, amară... durută,
Din adâncurile firii cernută...
Se vede...
valea plângerii în ea.

Suspinul Tău mă primenește-n taină
mă-nghite, mă omoară și mă-nvie...
și într-o lacrimă de veșnicie
se vede...
mâna Ta... ce mă mângâie...