M-ai făcut cum Tu ai vrut!

Porumbel dacă aș fi fost,
Cuib îmi făceam în nor...
În zborul meu pe albastrul cer,
Zilnic, Te-aș fi întâlnit.
Dar m-ai făcut om; m-ai trimis pe pământ.
Nu Te-ai gândit o clipă că eu, Te-aș fi trădat...
Cu iscusință mă modelai, fericit m-ai șlefuit...
Nu Te-ai gândit că, de mine vei fi răstignit.

De-aș fi fost Doamne, un ciorchine,
În minunata grădină cerească!
Un strugure... iar sucul lui să curgă în ape...
Coloram în curcubeu, Marea cristalină!
Dar m-ai făcut OM, m-ai strivit în teasc,
Să scoți ce-i bun din mine, să renasc...
Și prin cuptoare m-ai trecut, ai ales zgura,
Să fiu aur curat, ai reînnoit făptura.

De mă făceai Doamne, un măr,
Pom falnic cu coroană mare,
Aș fi rodit fructul de adevăr,
Nu de discordie, ură, durere...
Dar sunt un suflet care se stinge,
Un fir de iarbă prin negre umbre
Ce-și cere raza de lumină,
Și-a cerului sfântă căldură.

Și dacă m-ai făcut un om,
Pecetluiește-mi vorba și cuvântul!
Trupul fă-l falnic pom,
Să nu îl clatine vântul.
Viața să-mi fie lumină,
Din gură să curgă vorbele cu aromă,
Să întorc pe rătăciții din lume
Pe calea de lumină și răscumpărare.

Tu, Care cu doi pești și două pâini,
Ai săturat o mulțime mare...
Erau acolo săracii, copiii, bătrânii...
Ai binecuvântat, făcut-ai un munte de mâncare!
Doamne, m-ai repetă și azi minunea!
Păcătoși suntem, ascultă-ne ruga;
Sunt cei mai mulți lipsiți și goi,
Atâția flămânzi... satură-i Doamne, pe toți!

Îndură-Te și de mine:
Sunt lut, om de rău, dar și de bine.
Când vreau binele să fac,
În greșeală cad și zac...
Doamne, o dorință și eu am:
Leagă-mi rana, du-mă la han!
Ascultă ale mele șoptite rugi,
De pe munte, lasă-mi coșul cu firimituri;
Iar când cerul vei deschide,
Eu, OMUL, ultimul să intru, apoi, Închide!

Toma Coca, PATTADA/17/07/2020