Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna
în carul Lui de biruință în Hristos, și care răspândește prin noi
în orice loc mireasma cunoștinței Lui.
2 Corinteni 2:14

Când avem parte de dureri,
când ne simțim împovărați,
în rugă cerem noi puteri
și știm că vom fi mângâiați.

Ades’ o, Doamne, ne păzești,
nici nu ne-ating flăcări șuvoi.
Sau - în scurt timp ne izbăvești,
sau - în cuptor rămâi cu noi.

Dacă vom fi în suferință
numai o clipă sau trec ani,
credem a Ta făgăduință,
Tu nu ne vei lăsa orfani!

Precum apostolul cândva
dorim și noi a ne smeri:
Și-n fața morții de vom sta,
în Tine vom nădăjdui.

Am învățat că încercarea
ne-arată cât suntem de mici
și cât de mare e puterea
ce-o desfășori să ne ridici.

Nimic nu-Ți poate sta-mpotrivă,
iar noi suntem copiii Tăi,
dă-ne-o corectă perspectivă:
Ne mângâi ca să mângâiem și noi.

Să nu ne mulțumim cu viața
trăită-n pace printre morți.
Aprinde-n noi încredințarea
că trebuie să-Ți fim preoți!