Mă duc spre Rai!

Mă duc spre Rai! Veniţi cu mine?
Acolo simt că-i locul meu,
Deşi, de mă gândesc mai bine,
Păcatul rău atârnă-n sine
(Cum ştim cu toţi pe căi creştine),
La Domnul Sfânt, destul de greu!

Dar cred că Dumnezeul firii
Ne mai iubeşte azi un pic,
Ştergând greşeala rătăcirii
Şi nărăvirile-omenirii,
Prin tehnica mărturisirii
Unui păcat oricât de mic

Şi prin căinţa necesară
A primeni un suflet drag!
Ce ziceţi? Mergem într-o seară,
De Toamnă, Iarnă, Primăvară,
Să-l vizităm, aşa-ntr-o doară,
Pe Cel ce ne-ar primi în prag?