Odată a vorbit Dumnezeu,
Și ți-a răspuns prin Fiul Său,
Odată a vorbit Cel Preaînalt,
Tu trebuie doar să fi ascultat.

Trebuie să asculți mereu,
Ce vorbește Dumnezeu!
Căci nu degeaba El a vorbit,
El vrea ca sufletul tău să fie mântuit.

El a vorbit și așa a spus:
Eu sunt Domnul din ascuns!
Umblă și fi fără prihană înaintea Mea,
Și Eu voi fi moștenirea ta.

Dumnezeu a vorbit,
El tot timpul a glăsuit
Numai omul nu ia seama niciodată,
La porunca Domnului dată.

Omul cu toate căci a auzit,
Nu urmează pe Domnul ce a glăsuit!
Și face calea Domnului degrabă,
Să fie un pic mai largă.

Cu toate căci Domnul a vorbit,
Dar și poftă lumii e ușor de înghițit!
Cum să reziști tentației din fața ta,
Și să nu guști un pic din lumea aceasta?

Și uite așa creștinul se îndepărtează,
De Duhul Sfânt care a vorbit odată
Și se duce rătăcit pe calea sa,
Crezând căci merge bine de-a pururea.

Dar Dumnezeu în bunătatea Lui ce-a mare,
Vorbește la om dar nu cu supărare!
Îi vorbește în dată,
Vino la Mine cu inima toată.

Dacă omul a ascultat,
Din nou cu Dumnezeu va fi împăcat!
Iar dacă preferă pofta ce e în fața sa,
Dumnezeu îl lasă după inima sa.

Odată Dumnezeu a vorbit,
Dar omul este tot împietrit!
Și îi vorbește încă o dată,
Dar omul rămâne tot de piatră.

Chear și creștinul ce e cu Dumnezeu,
Se împietrește la greu!
Nu mai ascultă ce Dumnezeu l-a sfătuit,
Căci e tot împietrit.

Odată Dumnezeu a vorbit,
Este bine dacă tu ai auzit,
Și mai bine este de viața ta,
Dacă faci ce a spus glasul Lui atuncea.

Nu pui la o parte ce ai auzit,
Ci împlinești grăbit!
Căci este spre binele tău,
Să asculți glasul lui Dumnezeu.

Nu trebuie Domnul încă o dată să vorbească,
Tu ai fost receptiv în a ta viață!
Numai atuncea nu ai auzit,
Când ești împietrit.

Și Domnul Isus din nou vorbește,
Căci urechea ta nu a fost ureche!
Nu ai auzit ce a poruncit,
Căci urechea ta s-a închis.

Și uite așa vorbește încă o dată,
Poate te întorci la viață!
Numai ia seama la cuvântul vestit,
De Domnul tău iubit.

Amin