Dragostea

Am căutat-o la poarta omenirii
Era acolo doar umbra durerii,
Și-am căutat-o degeaba,
Omenirea renunțase la ea.

Am întrebat florile,
Pădurile, luna și stelele:
„O, cunoaștem Dragostea,
Dar nu știm unde se poate afla!”

Și-am deschis o Carte
Ce lumea renunțase la Ea,
Și-am văzut unde-i Ea,
Ea, Dragostea, este la Golgota.

Tu, omenire, ce-alergi spre sfârșit,
Privește la cruce și nu te-mpietri;
Predă-te în mâna lui Hrist,
Și-n veci vei putea a iubi.

Iar tu, ce știi ce-i iubirea,
O, tu, ce-ai gustat nemurirea.
Arată tuturor oamenilor din lume,
Căci dragostea fost-a la Cruce.

Căci dragostea nu-i bârfă,
Nici ură, mândrie sau osândă.
Ci-i slujire și jertfă de Sine,
Așa, Isus te slujește pe tine.

Iubește-i pe toți și îi rabdă,
Dragostea-n tine să vadă.
Tu să fii lumină și sare,
Ca mulți să găsească Salvare.
Simion Ioanăș